9 definiții pentru zburare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZBURARE, zburări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zbura și rezultatul ei; zbor1. – V. zbura.
zburare sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 59 / Pl: ~rări / E: zbura] (Înv) 1 Zbor1 (1). 2-6 (Înv; îlav) Din ~ Zbor1 (2-6). 7 (Înv; îlv) A face o ~ A zbura (1). 8 (Fig) Zbor1 (24).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zburare s.f. Acțiunea de a zbura și rezultatul ei; zbor. • pl. -ări. /v. zbura.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZBURARE, zburări, s. f. (Rar) Acțiunea de a zbura și rezultatul ei; zbor1. – V. zbura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZBURARE s. f. (Rar) Acțiunea de a zbura și rezultatul ei; zbor. Pe cer un vultur mare, Făcînd cercuri de zburare, Se vedea plutind cu fală. ALECSANDRI, P. II 11.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBURARE s. f. (Rar) Acțiunea de a zbura și rezultatul ei; zbor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zburare (înv.) s. f., g.-d. art. zburării; pl. zburări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zburare (înv.) s. f., g.-d. art. zburării; pl. zburări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zburare s. f., g.-d. art. zburării; pl. zburări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
zburare, zburărisubstantiv feminin
-
- Pe cer un vultur mare, Făcînd cercuri de zburare, Se vedea plutind cu fală. ALECSANDRI, P. II 11. DLRLC
-
etimologie:
- zbura DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.