15 definiții pentru zburături zburători


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură.

zburături [At: LB / V: ~tări, ~tori, ~rut~ / Pzi: ~resc / E: zbura] 1-3 vt A crește (35, 38-39). 4-8 vi (Reg) A zbura (12-16). 9 vt (Reg) A reteza (1).

zburături vb. IV. (pop.) 1 intr. A străbate aerul (cu iuțeală) fiind aruncat, zvîrlit etc. Și zburătorind, săgeata trece-n lume ca o rază (EMIN.). 2 tr. A zvîrli cu ceva într-o pasăre, într-un pom etc. • prez.ind. -esc. și zburători vb. IV. /zburătură + -i.

ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Rar) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură.

ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma zburători) 1. (Rar) A străbate aerul, a zbura. Ci, plecînd ei mai departe, tot Călin arcu-ncordează Și zburătorind, săgeata trece-n lume ca o rază, Vîjîie-n văzduh cumplită. EMINESCU, L. P. 129. 2. A zburătăci (1). Mi-e cuibul lîngă drum într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. Tranz. Cucul mi-auzea, Mai jos se lăsa. Mă-sa mi-l vedea... și-l zburăturea. MAT. FOLK. 6. ◊ Refl. reciproc. Foicică meri sălcii, Cînd eram niște copii, Suiam dealu, bine știi, Ne zburătuream cu glii Și ședeam pe pajiște Și vorbeam de dragoste. ȘEZ. XII 87. – Variantă: zburătorí vb. IV.

ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. (Rar) 1. Intranz. A străbate aerul, a zbura. 2. Tranz. și intranz. A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zbura.

ZBURĂTORÍ vb. IV v. zburături.

ZBURĂTORÍ vb. IV v. zburături.

ZBURĂTORÍ vb. IV v. zburături.

zburătări v vz zburături

zburători vb. IV. v. zburături.

ZBURĂTORÍ vb. IV. v. zburături.

zburătăcésc și -ucésc v. tr. (d. zburătură). Lovesc cu zburăturĭ (c’un băț, c’o peatră): copiiĭ zburătăceaŭ nucu ca să cadă nucile. Ĭaŭ la goană (alung) bombardînd: ne răpezeam pe urma omuluĭ și-l zburătăceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. Mă joc zburînd, ĭes zburînd: găinile se zburătăciră din poĭată. – Și -tăĭesc, -tuĭesc. La Chendi (Foĭletoane, 101) zburătoresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă

zburăturí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá; conj. prez. 3 sg. și pl. zburătureáscă

Intrare: zburături
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburături
  • zburăturire
  • zburăturit
  • zburăturitu‑
  • zburăturind
  • zburăturindu‑
singular plural
  • zburăturește
  • zburăturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburăturesc
(să)
  • zburăturesc
  • zburătuream
  • zburăturii
  • zburăturisem
a II-a (tu)
  • zburăturești
(să)
  • zburăturești
  • zburătureai
  • zburăturiși
  • zburăturiseși
a III-a (el, ea)
  • zburăturește
(să)
  • zburăturească
  • zburăturea
  • zburături
  • zburăturise
plural I (noi)
  • zburăturim
(să)
  • zburăturim
  • zburătuream
  • zburăturirăm
  • zburăturiserăm
  • zburăturisem
a II-a (voi)
  • zburăturiți
(să)
  • zburăturiți
  • zburătureați
  • zburăturirăți
  • zburăturiserăți
  • zburăturiseți
a III-a (ei, ele)
  • zburăturesc
(să)
  • zburăturească
  • zburătureau
  • zburături
  • zburăturiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburători
  • zburătorire
  • zburătorit
  • zburătoritu‑
  • zburătorind
  • zburătorindu‑
singular plural
  • zburătorește
  • zburătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburătoresc
(să)
  • zburătoresc
  • zburătoream
  • zburătorii
  • zburătorisem
a II-a (tu)
  • zburătorești
(să)
  • zburătorești
  • zburătoreai
  • zburătoriși
  • zburătoriseși
a III-a (el, ea)
  • zburătorește
(să)
  • zburătorească
  • zburătorea
  • zburători
  • zburătorise
plural I (noi)
  • zburătorim
(să)
  • zburătorim
  • zburătoream
  • zburătorirăm
  • zburătoriserăm
  • zburătorisem
a II-a (voi)
  • zburătoriți
(să)
  • zburătoriți
  • zburătoreați
  • zburătorirăți
  • zburătoriserăți
  • zburătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • zburătoresc
(să)
  • zburătorească
  • zburătoreau
  • zburători
  • zburătoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zburături zburători

  • 1. intranzitiv popular A străbate aerul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zbura un exemplu
    exemple
    • Ci, plecînd ei mai departe, tot Călin arcu-ncordează Și zburătorind, săgeata trece-n lume ca o rază, Vîjîie-n văzduh cumplită. EMINESCU, L. P. 129.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zburătăci 3 exemple
    exemple
    • Mi-e cuibul lîngă drum într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204.
      surse: DLRLC
    • Cucul mi-auzea, Mai jos se lăsa... Mă-sa mi-l vedea... și-l zburăturea. MAT. FOLK. 6.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Foicică meri sălcii, Cînd eram niște copii, Suiam dealu, bine știi, Ne zburătuream cu glii Și ședeam pe pajiște Și vorbeam de dragoste. ȘEZ. XII 87.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • zburătură
    surse: DEX '09 DEX '98
  • zbura
    surse: DLRM