zbranca¹ [At: CIHAC, II, 153 / V: (înv) ~că sfs / E: fo] 1 i (Reg) Zbang. 2 sfsa (Îrg) Risipă (1). 3 sfs (Îe) A face ~ (sau ~că) prin (ori printre) ... A năvăli distrugând totul în cale. 4 sfsa (Îe) A(-i) da (cuiva) ~ (în) A izgoni.

zbranca interj., s.f. sg. 1 interj. (reg.) Cuvînt care imită zgomotul produs de o izbitură. 2 s.f. sg. (înv., reg.) Risipă. ◊ Expr. A face zbranca (sau zbrancă) prin (sau printre) ...ori a da zbranca în..., a-i da (cuiva) zbranca = a risipi, a împrăștia în toate părțile. • și (înv.) zbrancă s.f. sg. /onomat.; cf. brîncă.