zbranca interj., s.f. sg. 1 interj. (reg.) Cuvînt care imită zgomotul produs de o izbitură. 2 s.f. sg. (înv., reg.) Risipă. ◊ Expr. A face zbranca (sau zbrancă) prin (sau printre) ...ori a da zbranca în..., a-i da (cuiva) zbranca = a risipi, a împrăștia în toate părțile. • și (înv.) zbrancă s.f. sg. /onomat.; cf. brîncă.