zai¹ sn [At: CIHAC, II, 539 / V: (reg) zaie sf / Pl: ~uri / E: mg zaj¹] 1 (Îrg) Gălăgie (1). 2 (Ban) Zvon¹ (5). 3 (Reg) Loc expus vântului. 4 (Reg; îe) A umbla în ~ul cuiva A urmări pe cineva. 5 (Reg; prt; îe) A umbla în ~ul unei femei A curta o femeie. 6 (Reg; îe) A sta de ~ul unui lucru A fi foarte preocupat de un anumit lucru. 7 (Reg; îlav) Nici ~ de Nici urmă (de...).

zai s.n. (reg.) 1 Pojghiță subțire de gheață care se formează pe geamuri sau deasupra apei. 2 Polei. 3 Puhoi de apă care produce inundații. • pl. -uri. /<magh. zaj.

zaĭ n., pl. urĭ (ung. zaj, zgomot). Nord. A umbla în zaĭu cuĭva, a te ține după el. A sta de zaĭu unuĭ lucru, a te ocupa de el: staŭ de zaĭu stupilor (Neam. Rom. Pop. 4, 365).

zaie sf vz zai¹