4 definiții pentru zabăr zabără


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zábăr sn [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) sf, zắb~, zóbor / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Necaz. 2 Necesitate fiziologică. 3 (Îe) A apucat-o ~ul nașterii A-i veni durerile nașterii (în loc și la timp nepotrivit). 4 Agitație mare (cu învălmășeală). 5 (Îlav) ~ de lume Foarte aglomerat. 6 Timp nefavorabil caracterizat prin vreme rea sau prin căldură excesivă.

zábăr n., pl. ere (cp. cu rus. za-bór, gard de parĭ, îngrăditură; pol. zabór, jaf, apucare). Munt. Mold. Nevoĭe naturală urgentă (rev. I. Crg., 9, 186). Nevoĭe, timp critic, vreme rea: îl apucase zabăru (viforu) la capătu Ĭalpuguluĭ (Sov. 18). – Și’n Olt. (NPl. Ceaur, 125).

zábără sf vz zabăr


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zábăr, zábere, s.n. (reg.) 1. îngrăditură. 2. nevoie. 3. vreme rea. 4. vânt rece; crivăț.

Intrare: zabăr
substantiv neutru (N8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabăr
  • zabărul
  • zabăru‑
plural
  • zabere
  • zaberele
genitiv-dativ singular
  • zabăr
  • zabărului
plural
  • zabere
  • zaberelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabără
  • zabăra
plural
  • zabăre
  • zabărele
genitiv-dativ singular
  • zabăre
  • zabărei
plural
  • zabăre
  • zabărelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)