7 definiții pentru zăcut (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂCÚT2, -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult timp într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat.V. zăcea.

ZĂCÚT2, -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat.V. zăcea.

ZĂCÚT2, -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult timp într-un loc; (mai ales despre apă) stătut, bîhlit, clocit. Îl lovește din prag un miros dospit și închis de parfum prost, de săpun, de apă zăcută. C. PETRESCU, Î. II 195. Artistul meu avea odată doi cocoși, pe care-i deprinsese la beție, și încă beție de alcool, fiindcă le dedea boabe și grăunțe zăcute-n rom. CARAGIALE; N. S. 50. ♦ Putred, putrezit. Bată-le focul vreascuri, că zăcute-s. CONTEMPORANUL, VII 490. Frunză moartă, lemn zăcut, Floricelul ce-am avut, în pămînt s-a desfăcut. BELDICEANU, P. 93. 2. Care a fost bolnav de o boală grea, mai ales de vărsat, cu urme de vărsat. Veni doctorul, însoțit de o soră de caritate drăguță și zăcută de vărsat. REBREANU, P. S. 114.

ZĂCÚT2, -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult într-un loc; (despre apă) stătut, coclit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat (REBREANU). – V. zăcea.

ZĂCÚT ~tă (~ți, ~te) (mai ales despre apă) Care stă neîmprospătat de mult timp; stătut; bâhlit. 2) (despre persoane) Care are semne de vărsat pe față; stricat de vărsat. /v. a zăcea


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂCÚT adj. v. clocit, descompus, împuțit, putred, putrezit, răsuflat, stătut, trezit.

zăcut adj. v. CLOCIT. DESCOMPUS. ÎMPUȚIT. PUTRED. PUTREZIT. RĂSUFLAT. STĂTUT. TREZIT.

Intrare: zăcut (adj.)
zăcut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăcut
  • zăcutul
  • zăcutu‑
  • zăcu
  • zăcuta
plural
  • zăcuți
  • zăcuții
  • zăcute
  • zăcutele
genitiv-dativ singular
  • zăcut
  • zăcutului
  • zăcute
  • zăcutei
plural
  • zăcuți
  • zăcuților
  • zăcute
  • zăcutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăcut (adj.)

  • 1. Care a stat mult timp într-un loc.
    surse: DLRLC DEX '09 un exemplu
    exemple
    • Artistul meu avea odată doi cocoși, pe care-i deprinsese la beție, și încă beție de alcool, fiindcă le dedea boabe și grăunțe zăcute-n rom. CARAGIALE; N. S. 50.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre apă) Care stă neîmprospătat de mult timp.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: bâhlit clocit (adj.) stătut un exemplu
      exemple
      • Îl lovește din prag un miros dospit și închis de parfum prost, de săpun, de apă zăcută. C. PETRESCU, Î. II 195.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Bată-le focul vreascuri, că zăcute-s. CONTEMPORANUL, VII 490.
        surse: DLRLC
      • Frunză moartă, lemn zăcut, Floricelul ce-am avut, în pămînt s-a desfăcut. BELDICEANU, P. 93.
        surse: DLRLC
  • 2. rar Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Veni doctorul, însoțit de o soră de caritate drăguță și zăcută de vărsat. REBREANU, P. S. 114.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zăcea
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX