14 definiții pentru yoghin (s.m.) yogin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

YOGHÍN, yoghini, s. m. Adept al filosofiei yoga; p. ext. persoană care practică exerciții yoga. [Var.: yogín s. m.] – Din fr. yogin, engl. yogi.

yoghin sm [At: STEINHARDT, J. 152 / P: io~ / V: yogin / S și: ioghin / Pl: ~i / E: eg yogin] 1 Ascet indian care, prin practicarea exercițiilor yoga, a reușit să atingă starea specifică de extaz mistic Si: yoghist (1). 2 Adept al filozofiei yoga (1) Si: yoghist (2). 3 (Pex) Persoană care practică exerciții yoga (2) Si: yoghist (3).

yoghin s.m. Ascet (indian) care, prin practicarea exercițiilor yoga, a reușit să atingă starea specifică de extaz mistic. ♦ Ext. Adept al filosofiei yoga. ♦ Gener. Persoană care practică exerciții yoga; yoghist. • scris și yogin. pl. -i, -e. /<fr. yogin, engl. yogi.

YOGHÍN, yoghíni, s. m. Adept al filozofiei yoga; p. ext. persoană care practică exerciții yoga. [Var.: yogin s. m.] – Din fr. yogin, engl. yogi.

YOGHÍN s.m. Adept al filozofiei yoga; ascet indian care practică yoga. [Var. yogin s.m. / < fr., engl. yogin].

YOGHÍN s. m. adept al filosofiei yoga; cel care practică exerciții yoga; yoghist. (< fr. yogi)

yoghín s. m. Adept al filozofiei și al practicilor yoga ◊ S. S., India, a încheiat cu bine una din cele mai spectaculoase demonstrații de yoga din cariera sa – cufundarea într-o stare asemănătoare cu somnul hibernal [...] Yoghinul a rămas în această stare timp de opt zile.” Sc. 17 VI 79 p. 5 (din engl. yogin; cf. fr. yogi; DN3)

YOGHÍN ~a (~i, ~e) m. și f. 1) Ascet indian adept al filozofiei yoga. 2) Persoană care practică yoga prin exerciții de educare a corpului și a spiritului. /< engl. yogin, fr. yogi

YOGÍN s. m. v. yoghin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: yoghin (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: NODEX, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • yoghin
  • yoghinul
  • yoghinu‑
plural
  • yoghini
  • yoghinii
genitiv-dativ singular
  • yoghin
  • yoghinului
plural
  • yoghini
  • yoghinilor
vocativ singular
  • yoghinule
  • yoghine
plural
  • yoghinilor
substantiv masculin (M1)
Feminin conform yoghin.
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • yogin
  • yoginul
  • yoginu‑
plural
  • yogini
  • yoginii
genitiv-dativ singular
  • yogin
  • yoginului
plural
  • yogini
  • yoginilor
vocativ singular
  • yoginule
  • yogine
plural
  • yoginilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

yoghin yoghină yogin yogină

  • 1. (Adept) al filosofiei yoga.
    surse: DEX '09 DN DCR2 sinonime: yoghist, -ă attach_file un exemplu
    exemple
    • S.S., India, a încheiat cu bine una din cele mai spectaculoase demonstrații de yoga din cariera sa – cufundarea într-o stare asemănătoare cu somnul hibernal [...] Yoghinul a rămas în această stare timp de opt zile. Sc. 17 VI 79 p. 5.
      surse: DCR2
    • 1.1. prin extensiune (Persoană) care practică exerciții yoga.
      surse: DEX '09

etimologie: