YOGHIN, yoghini, s. m. Adept al filosofiei yoga; p. ext. persoană care practică exerciții yoga. [Var.: yogin s. m.] – Din fr. yogin, engl. yogi.

yoghin sm [At: STEINHARDT, J. 152 / P: io~ / V: yogin / S și: ioghin / Pl: ~i / E: eg yogin] 1 Ascet indian care, prin practicarea exercițiilor yoga, a reușit să atingă starea specifică de extaz mistic Si: yoghist (1). 2 Adept al filozofiei yoga (1) Si: yoghist (2). 3 (Pex) Persoană care practică exerciții yoga (2) Si: yoghist (3).

yoghin s.m. Ascet (indian) care, prin practicarea exercițiilor yoga, a reușit să atingă starea specifică de extaz mistic. ♦ Ext. Adept al filosofiei yoga. ♦ Gener. Persoană care practică exerciții yoga; yoghist. • scris și yogin. pl. -i, -e. /<fr. yogin, engl. yogi.

YOGHIN, yoghini, s. m. Adept al filozofiei yoga; p. ext. persoană care practică exerciții yoga. [Var.: yogin s. m.] – Din fr. yogin, engl. yogi.

YOGHIN s.m. Adept al filozofiei yoga; ascet indian care practică yoga. [Var. yogin s.m. / < fr., engl. yogin].

YOGHIN s. m. adept al filosofiei yoga; cel care practică exerciții yoga; yoghist. (< fr. yogi)

yoghin s. m. Adept al filozofiei și al practicilor yoga ◊ „S. S., India, a încheiat cu bine una din cele mai spectaculoase demonstrații de yoga din cariera sa – cufundarea într-o stare asemănătoare cu somnul hibernal [...] Yoghinul a rămas în această stare timp de opt zile.” Sc. 17 VI 79 p. 5 (din engl. yogin; cf. fr. yogi; DN3)

YOGHIN ~a (~i, ~e) m. și f. 1) Ascet indian adept al filozofiei yoga. 2) Persoană care practică yoga prin exerciții de educare a corpului și a spiritului. /< engl. yogin, fr. yogi

yogin sm vz yoghin.

yogin s.m. v. yoghin.

YOGIN s.m. v. yoghin.

yoghin s. m., pl. yoghini

yoghin s. m., pl. yoghini

yoghin s. m., pl. yoghini

yoghin s. m., pl. yoghini