VĂLEAN, văleni, s. m. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. – Vale + suf. -ean.

vălean, ~ă [At: HASDEU, I. C. I, 49 / Pl: ~eni, ~e / E: vale² + -ean] 1-2 sm (Îoc muntean) Persoană care este originară de la câmpie sau care locuiește la câmpie. 3 sm Persoană care locuiește într-o vale² (2). 4 a Care este originar de la câmpie. 5 a Care locuiește într-o vale² (2). 6 a (Îvr) Care este situat în vale² (2). 7 sfa (Mol) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 8 sfa (Mol) Melodie după care se execută văleana (7).

vălean, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f, adj. (Persoană) care este originară de la cîmpie sau care locuiește într-o vale, la cîmpie. 2 s.f. art. (reg.) Numele unui dans popular. ♦ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -eni, -ene. /vale + -ean.

VĂLEAN, -Ă, văleni, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. – Vale + suf. -ean.

VĂLEAN, -Ă, văleni, -e, s. m. și f. (În opoziție cu muntean) Persoană care locuiește în vale, în cîmpie. Ești tu fată de muntean Sau copilă de vălean? ALECSANDRI, P. I 97.

VĂLEAN ~eană (~eni, ~ene) și substantival Care locuiește într-o vale; din vale. /vale + suf. ~ean

vălean a. și m. care locuește într’o vale: ești tu fată de muntean sau copilă de vălean? AL.

văleán, -că s., pl. enĭ, ene. Locuitor din vale.

vălean (rar) s. m., pl. văleni

vălean (rar) s. m., pl. văleni

vălean s. m., adj. m., pl. văleni; f. sg. văleană, pl. vălene

vălean, văleni, s.m. – Locuitor din vale. ♦ (top.) Văleni, cascadă situată pe Valea Văleni, afluent al pârâului Firiza; are o înălțime de circa 4 m (Portase, 2006: 64). Văleni, sat aparținător de com. Călinești (Maramureșul istoric). Vălenii Șomcutei, sat aparținător de orașul Șomcuta Mare (Chioar); Vălenii Lăpușului, sat aparținător de com. Coroieni (zona Lăpuș). ♦ (onom.) Vălean, Văleanu, nume de familie (431 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din vale (< lat. vallis) + suf. -ean (DEX).