opțiuni
  • info

18 definiții pentru vârfar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂRFAR, vârfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza finul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar.

vârfar [At: TDRG / V: (reg) ~for sn, ~rvar (Pl și: ~vari) snm, ~rvariu sn, ~rvor sn / Pl: ~e, ~i / E: vârf + -ar] 1 sn (Pop) Țăpoi cu care se așază fânul în vârful stogului Si: (reg) vârfor2 (5). 2 sn (Reg) Vârf (24) la stog, la claie etc. 3 sm (Mol) Persoană care clădește vârful (24) la stog, la claie etc. 4 sn (Pop) Vârf (1) de munte. 5 sn (Mol) Creștetul capului. 6 sn (Reg) Trunchi de copac care alunecă pe uluc cu vârful înainte. 7 sn (Mar; csnp) Partea groasă a unui buștean. 8 sn (Trs) Parte superioară a unei plante textile (cânepă sau in) din care se obțin fibre de calitate inferioară Si: (îrg) vârfare (5), (reg) vârfor2 (3). 9 sn (Trs; pex) Material textil obținut din vârfar (8) Si: (îrg) vârfare (6), (reg) vârfor2 (4).

VÂRFAR, vârfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza fânul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar.

VÂRFAR ~e n. 1) Furcă cu coada lungă cu care se poate ajunge în vârful unui stog. 2) Vârf de munte. /vârf + suf. ~ar

vârfor1 sn vz vârfar

vârvar smn vz vârfar

vârvariu sn vz vârfar

vârvor1 sn vz vârfar

vîrfar s.n. (pop.) 1 Țăpoi cu coadă lungă, folosit pentru așezarea finului în vîrful stogului. 2 Vîrf de munte. • pl. -e. /vîrf + -ar.

vîrfar s.n. (pop.) 1 Țăpoi cu coadă lungă, folosit pentru așezarea fînului în vîrful stogului. 2 Vîrf de munte. • pl. -e. /vîrf + -ar.

VÎRFAR, vîrfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate ajunge în vîrful stogului. Am nevoie de un țăpoi de cele lungi pentru vîrfuri, un vîrfar. SADOVEANU, la CADE. 2. Vîrf de munte. (Atestat în forma vîrvar) În fund, de la apus spre răsărit, se înșiră, ca niște sentinele, uriașele vîrvare. VLAHUȚĂ, R. P. 70. – Variantă: vîrvar s. n.

VÎRVAR s. n. v. vîrfar.

vârvàr n. Mold. țăpoiu mare la clădirea stogului. [Tras din vârv].

vîrfár n., pl. e. Furcă lungă de format vîrfu clăiĭ. – În nord vîrvar.

vîrvár, V. vîrfar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vârfar (pop.) s. n., pl. vârfare

vârfar s. n., pl. vârfare

vârfar s. n., pl. vârfare

Intrare: vârfar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârfar
  • vârfarul
  • vârfaru‑
plural
  • vârfare
  • vârfarele
genitiv-dativ singular
  • vârfar
  • vârfarului
plural
  • vârfare
  • vârfarelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârvar
  • vârvarul
  • vârvaru‑
plural
  • vârvare
  • vârvarele
genitiv-dativ singular
  • vârvar
  • vârvarului
plural
  • vârvare
  • vârvarelor
vocativ singular —
plural —
vârvariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vârfar, vârfaresubstantiv neutru

  • 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza fânul în vârful stogului. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Am nevoie de un țăpoi de cele lungi pentru vîrfuri, un vîrfar. SADOVEANU, la CADE. DLRLC
  • 2. Vârf de munte. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote În fund, de la apus spre răsărit, se înșiră, ca niște sentinele, uriașele vîrvare. VLAHUȚĂ, R. P. 70. DLRLC
etimologie:
  • Vârf + sufix -ar. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.