VULPOAICĂ, vulpoaice, s. f. 1. Vulpe (I 1). 2. Fig. Femeie vicleană. – Vulpe + suf. -oaică.

vulpoaică sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ice / E: vulpe + -oaică] 1 Vulpe (1). 2 (Fig) Femeie vicleană.

vulpoaică s.f. 1 (zool.) Vulpe (Vulpes vulpes). Toți... veniră de se închinară la dînsul... și la cocoana vulpoaica (ODOB.). 2 Fig. Femeie perfidă, vicleană, șireată. A înțeles în sfîrșit ce vulpoaică era. • pl. -ce. /vulpe + -oaică.

VULPOAICĂ, vulpoaice, s. f. 1. Vulpe (I 1) 2. Fig. Femeie vicleană. – Vulpe + suf. -oaică.

VULPOAICĂ, vulpoaice, s. f. 1. Vulpe. 2. Fig. (Cu o nuanță de simpatie) Femeie vicleană. Ce vulpoaică de fată. GALACTION, O. I 122.

VULPOAICĂ ~ce f. 1) Vulpe femelă. 2) fig. Femeie șireată. /vulpe + suf. ~oaică

vulpoaică s. f., g.-d. art. vulpoaicei; pl. vulpoaice

vulpoaică s. f., g.-d. art. vulpoaicei; pl. vulpoaice

vulpoaică s. f., g.-d. art. vulpoaicei; pl. vulpoaice

VULPOAICĂ s. (ZOOL.; Vulpes vulpes) vulpe.

VULPOAICĂ s. (ZOOL.; Vulpes vulpes) vulpe.