VULPESC, -EASCĂ, vulpești, adj. 1. De vulpe (1); vulpăresc. 2. Fig. Șiret, viclean, înșelător. – Vulpe + suf. -esc.

vulpesc, ~ească a [At: CANTEMIR, I. I., ap. TDRG / Pl: ~ești / E: vulpe + -esc] 1 Care ține de caracterele fizice ale vulpii (1) Si: vulpăresc. 2 (Fig) Perfid. 3 (Fig) Înșelător.

vulpesc, -ească adj. 1 Care aparține vulpii, de vulpe, specific vulpii, privitor la vulpe; vulpăresc, (înv.) vulpin. Începutul lui Mărțișor e vremea cînd în cumpăna firii vulpești intra buzna împerecherea (PER.). 2 Fig. Care este șiret, viclean, înșelător. O privire vulpească. • pl. -ești. /vulpe + -esc.

VULPESC, -EASCĂ, vulpești, adj. 1. Care ține de caracterele fizice ale vulpii (1); de vulpe; vulpăresc. 2. Fig. șiret, viclean, înșelător. – Vulpe + suf. -esc.

VULPESC, -EASCĂ, vulpești, adj. (Rar) 1. De vulpe, care ține de caracterele fizice ale vulpii. Neamul vulpesc. Fig. Șiret, viclean, înșelător. Un ritor lingușitor sau, mai frumos, vulpesc, la masă făcu mare laudă. ȚICHINDEAL, F. 278.

VULPESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru vulpi; de vulpe. /vulpe + suf. ~esc

vulpésc, -eáscă adj. De vulpe, șiret: față vulpească.

hulpesc, ~ească a vz vulpesc

ulpească sf, af vz vulpesc

vulpe(ne)sc a. 1. ce ține de vulpe; 2. fig. perfid: ochi vulpești.

vulpesc adj. m., f. vulpească; pl. m. și f. vulpești

vulpesc adj. m., f. vulpească; pl. m. și f. vulpești

vulpesc adj. m., f. vulpească; pl. m. și f. vulpești

VULPESC adj. (reg.) vulpăresc.

VULPESC adj. (reg.) vulpăresc.