12 definiții pentru vrăfuit
din care- explicative (10)
- morfologice (1)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vrăfuit, -ă adj. Care este așezat unul peste altul (în dezordine); care este răvășit. • pl. -ți, -te. /v. vrăfui.
VRĂFUI, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [Var.: vrăvui vb. IV] – Vraf + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VRĂVUI vb. IV v. vrăfui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VRĂVUI vb. IV v. vrăfui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VRĂVUI vb. IV v. vrăfui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vrăfui vt [At: CANTEMIR, I. I., ap. TDRG / V: ~ăvui / Pzi: ~esc / E: vraf] 1-3 A așeza în vrafuri (1-3). 4 A răvăși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vrăvui v vz vrăfui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vrăfui vb. IV. tr. 1 (compl. indică obiecte) A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. 2 (compl. indică obiecte așezate grămadă) A răvăși. Să-l fi văzut atunci cum își vîra mîna pînă-n coate în bani de argint și de aur, cum îi vrăvuia, cum îi făcea să sune (GAN.). 3 (înv., reg.; compl. indică snopi de cereale) A așeza, a împrăștia pe arie pentru a treiera cu ajutorul vitelor sau prin îmblătire. ♦ (compl. indică boabe de cereale) A scutura din spic și a face grămadă. • prez.ind. -iesc. și vrăvui vb. IV. /vraf + -ui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vrăvui vb. IV. v. vrăfui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VRĂFUI, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [Var.: vrăvui vb. IV] – Vraf + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VRĂFUI, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma vrăvui) A arunca claie peste grămadă, a răvăși, a împrăștia. Toate celelalte lucruri: cărți, primenele, vechituri, le aruncă vrăfuite sub pat și ieși. VLAHUȚĂ, O. A. 128. Să-l fi văzut atunci cum își vîra mîna pînă-n coate în bani de argint și de aur, cum îi vrăvuia, cum îi făcea să sune. GANE, N. III 14. Zăream pe mese teancuri de cărți, prindeam a le vrăvui și găseam cîte 3-4 de-ale mele. ȘEZ. XVIII 202. – Variantă: vrăvui vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A VRĂFUI ~iesc tranz. A pune în vraf; a arunca în dezordine. /vraf + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vrăfui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăfuiesc, imperf. 3 sg. vrăfuia; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăfuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VRĂFUI vb. v. răvăși.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
vrăfui, vrăfuiescverb
- 1. A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. DEX '09 DEX '98 NODEX
-
- Toate celelalte lucruri: cărți, primenele, vechituri, le aruncă vrăfuite sub pat și ieși. VLAHUȚĂ, O. A. 128. DLRLC
- Să-l fi văzut atunci cum își vîra mîna pînă-n coate în bani de argint și de aur, cum îi vrăvuia, cum îi făcea să sune. GANE, N. III 14. DLRLC
- Zăream pe mese teancuri de cărți, prindeam a le vrăvui și găseam cîte 3-4 de-ale mele. ȘEZ. XVIII 202. DLRLC
-
-
etimologie:
- Vraf + sufix -ui. DEX '09 DEX '98 NODEX