7 definiții pentru vorovit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vorovit, ~ă a [At: CANTEMIR, I. I. II, 40 / Pl: ~iți, ~e / E: vorbi] 1-2 (Îrg) Vorbit2 (1-2). 9 (Îrg) Menționat. 10 (Îrg) Cunoscut2 (1). 11 (Îvr) Convenit2.

VOROVI, vorovesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A vorbi. – Cf. ucr. hovoryty.

VOROVI, vorovesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A vorbi. – Cf. ucr. hovoryty.

vorovi [At: PSALT. HUR. 49v/10 / V: ~obi, ~ozi, (îvr) ~văi / Pzi: ~besc / E: ucr говорити, (1-7) cf slv говорити] 1 vi (Înv; în textele religioase) A face larmă (discutând cu aprindere). 2 vi (Înv; în textele religioase) A se neliniști. 3 vi (Înv; în textele religioase) A cârti (1). 4 vi (Înv; în textele religioase) A fi foarte ocupat. 5 vi (Înv; în textele religioase) A fi copleșit. 6 vi (Înv; în textele religioase) A persevera. 7 vi (Înv; în textele religioase) A petrece. 8-9 vi (Îrg) A vorbi (1-2). 10 vt (Îrg; c. i. cuvinte) A pronunța. 11-12 vi (Îrg) A vorbi (61-62). 13 vi (Îrg; îe) A ~ pe (sau de) cineva de rău A denigra. 14 vi (Îrg; îae) A calomnia. 15 vi (Îrg; d. texte, scrieri) A trata un anume subiect. 16-17 vti A susține. 18-19 vti A mărturisi. 20 vi A se adresa cuiva. 21 vrim (Reg) A se pomeni. 22 vi A discuta (2). 23 vrr A se sfătui. 24 vrr A ajunge la un acord. 25 vr (Îvr; îe) A se ~ cu sine A medita. 26 vi (Reg; d. tineri) A avea relații de dragoste. 27 vi (Îvr) A avea relații extraconjugale.

vorovi vb. IV. I (înv., reg.) 1 intr., tr. A vorbi. Scoală-te și vorovește de grăiește fără nice o-mpiedicare (DOS.). ♦ (intr.; cu determ. care indică modalitatea de articulare, intensitatea vocii etc.) A rosti, a pronunța. Știți, Tănase al lui Ispas Care vorovea pe nas (POP.). ♦ (intr.) A exprima prin cuvinte gînduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi. Cel ce bine vorovește nu să înțelege (CANT.). 2 tr. A considera, a socoti, a crede. ♦ Ext. A bîrfi, a zvoni, ◊ (refl. impers.) Așa se vorovește că mai mult sfatul și-ndemnătura lui Dumitrașco Vodă au fostu decît voia vizirului (NEC.). 3 refl. recipr. A se învoi; a se vorbi. S-au vorovit cu toții și au dat știre țării (COSTIN). 4 (intr.) A comunica ceva cuiva; a povesti. Voiesc a asculta povestirea celor ce ți s-au întîmplat, vorovește (BELD.). ◊ Expr. A vorovi pleve v. pleavă. ♦ (intr.) A discuta cu cineva. Craii amîndoi vorovesc unul cu altul (BELD.). II intr. (înv.) A face larmă, zarvă; a se neliniști, a se tulbura, a se zbuciuma, a se agita. • prez.ind. -esc. și (înv., reg.) vorobi vb. IV. /<ucr. говорити; cf. și slav. говорнтн „a face zarvă, a se agita”.

VOROVI, vorovesc, vb. IV. (Învechit și regional) 1. Intranz. A sta cu cineva de vorbă; a vorbi. Spune, mîndră, ce gîndești De toată îngălbinești Cînd cu mine vorovești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 240. ◊ Tranz. Silește-te a veni la noi și apoi vom vorovi mai multe. DRĂGHICI, R. 92. 2. Tranz. A bîrfi, a cleveti, a ponegri. Oamenii ne vorovesc Și părinții nu voiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 65. 3. Refl. reciproc. A se înțelege cu cineva, a se sfătui; a se vorbi. Oamenii s-au vorovit Să taie pomul din coastă. ȘEZ. XX 37.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vorovi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vorovesc, imperf. 3 sg. vorovea; conj. prez. 3 sg. și pl. vorovească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VOROVI vb. v. conversa, dialoga, discuta, flecări, îndruga, pălăvrăgi, relata, sporovăi, spune, trăncăni, vorbi, zice.

Intrare: vorovit
vorovit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vorovit
  • vorovitul
  • vorovitu‑
  • vorovi
  • vorovita
plural
  • voroviți
  • voroviții
  • vorovite
  • vorovitele
genitiv-dativ singular
  • vorovit
  • vorovitului
  • vorovite
  • vorovitei
plural
  • voroviți
  • voroviților
  • vorovite
  • vorovitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vorovi, vorovescverb

învechit regional
  • 1. tranzitiv A vorbi. DEX '09 DEX '98
    sinonime: vorbi
    • 1.1. intranzitiv A sta cu cineva de vorbă. DLRLC
      • format_quote Spune, mîndră, ce gîndești De toată îngălbinești Cînd cu mine vorovești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 240. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Silește-te a veni la noi și apoi vom vorovi mai multe. DRĂGHICI, R. 92. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv Bârfi, cleveti, ponegri. DLRLC
      • format_quote Oamenii ne vorovesc Și părinții nu voiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 65. DLRLC
    • 1.3. reflexiv reciproc A se înțelege cu cineva, a se sfătui; a se vorbi. DLRLC
      • format_quote Oamenii s-au vorovit Să taie pomul din coastă. ȘEZ. XX 37. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.