11 definiții pentru vorniceasă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VORNICEÁSĂ, vornicese, s. f. 1. (Înv.) Soția vornicului (1); vorniciță (1). 2. Prietena cea mai apropiată a miresei, având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, vorniciță (2). – Vornic + suf. -easă.

VORNICEÁSĂ, vornicese, s. f. 1. (Înv.) Soția vornicului (1); vorniciță (1). 2. Prietena cea mai apropiată a miresei, având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, vorniciță (2). – Vornic + suf. -easă.

vornicea sf [At: (a. 1584) D. BOGDAN, GL. 222 / V: (înv) dv~ / Pl: ~ese / E: vornic + -easă] 1-10 (Înv) Soție de vornic (1-10) Si: (înv) vorniciță (1-10). 11 (Îvp) Soție a primarului unui sat sau al unui târg Si: (reg) vorniciță (11). 12 (Pop) Fată aleasă dintre rudele sau dintre prietenele miresei, având diferite atribuții în timpul ceremonialului nunții Si: (pop) drușcă (1), (reg) deveriță, vătășiță (2), vătășoaie (2), vifeliță, vorniciță (13). 13 (Pop) Femeie tânără aleasă de mire dintre rudele sau dintre prietenele sale sau ale miresei, care are diferite atribuții legate de ceremonialul uncropului Si: (pop) vorniciță (14).

VORNICEÁSĂ, vornicese, s. f. 1. (Învechit) Soția vornicului. Peste vale, la o casă, Să jăluia o vorniceasă, C-o bătut-o vornicu Să spuie ibovnicii. ȘEZ. VII 111. 2. Prietena cea mai apropiată a miresei, care o însoțește la cununie și care are diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă. Vornicesele... strîng blidele. SEVASTOS, N. 309.

VORNICEÁSĂ ~ése f. înv. Soție a vornicului. /vornic + suf. ~easă

vorniceásă f., pl. ese. Soție de vornic. Drușcă (la cununie și la uncrop).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vorniceásă (înv.) s. f., g.-d. art. vornicései; pl. vornicése

vorniceásă s. f., g.-d. art. vornicései; pl. vornicése


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VORNICEÁSĂ s. vătășiță, (pop.) drușcă, (reg.) sfașcă, (Transilv., Ban.) deveriță, (Transilv.) vifeliță. (~ la o nuntă țărănească.)

VORNICEÁSĂ s. v. primăreasă, primăriță.

vornicea s. v. PRIMĂREASĂ. PRIMĂRIȚĂ.

VORNICEA s. vătășiță, (pop.) drușcă, (reg.) sfașcă, (Transilv., Ban.) deveriță, (Transilv.) vifeliță. (~ la o nuntă țărănească.)

Intrare: vorniceasă
substantiv feminin (F16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vornicea
  • vorniceasa
plural
  • vornicese
  • vornicesele
genitiv-dativ singular
  • vornicese
  • vornicesei
plural
  • vornicese
  • vorniceselor
vocativ singular
  • vornicea
  • vorniceaso
plural
  • vorniceselor

vorniceasă

etimologie:

  • Vornic + sufix -easă.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX