opțiuni
  • info
7 definiții pentru voiajor (adj.)

Explicative DEX

VOIAJOR, voiajori, s. m. 1. (Și adjectival) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. [Pr.: vo-ia-] – Din fr. voyageur.

voiajor [At: AR (1829), 1952/9 / P: vo-ia~ / Pl: ~i / E: fr voyageur] 1-2 sm, a Călător (1-2). 3 sm (Șîs ~ comercial, ~ de comerț) Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori Si: comis-voiajor.

voiajor, -oare s.m., s.f. 1 s.m., s.f. Persoană care călătorește mult; călător. Voiajorul care nu poate să rămînă măcar un an într-o localitate de pe hartă vede puțin și nu știe nimic (ARGH.). ◊ (adj.) Porumbel voiajor v. porumbel. 2 s.m. (și voiajor comercial) Reprezentant al unei firme comerciale, care se deplasează în diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. Am aflat... că unul din voiajorii negustorilor de la noi a văzut în toamna asta, în două locuri, pe fratele meu (SADOV.). • sil. vo-ia-. pl. -ori, -oare. /<fr. voyageur.

VOIAJOR, voiajori, s. m. 1. (Și adj.) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. [Pr.: vo-ia-] – Din fr. voyageur.

Ortografice DOOM

!voiajor adj. m., s. m., pl. voiajori; adj. f., s. f. sg. și pl. voiajoare

Sinonime

VOIAJOR s., adj. 1. s. v. pasager. 2. s. voiajor comercial v. comis-voiajor. 3. adj. călător. (Porumbel ~.)

VOIAJOR s., adj. 1. s. călător, pasager. (Un ~ din autobuz.) 2. adj. călător. (Porumbel ~.)

Intrare: voiajor (adj.)
voiajor2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voiajor
  • voiajorul
  • voiajoru‑
  • voiajoare
  • voiajoarea
plural
  • voiajori
  • voiajorii
  • voiajoare
  • voiajoarele
genitiv-dativ singular
  • voiajor
  • voiajorului
  • voiajoare
  • voiajoarei
plural
  • voiajori
  • voiajorilor
  • voiajoare
  • voiajoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

voiajor, voiajorisubstantiv masculin
voiajor, voiajoareadjectiv

  • 1. (și) adjectival Persoană care face voiajuri. DEX '98 DLRLC DN NODEX
    sinonime: călător călător
    • format_quote Mulți din voiajori, ce se întîmplă să vie o dată la Milan, rămîn pentru mulți ani. GOLESCU, Î. 127. DLRLC
  • 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: comis-voiajor
    • format_quote A văzut cu propriii lui ochi, cum unu Iscovici, voiajor de meserie. a fost plesnit în plină stradă și doborît la pămînt. SAHIA, N. 94. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.