5 definiții pentru vohod


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vohod sn [At: MINEIUL (1776), 66r2/16 / V: văh~ (Pl și: văhoade), (rar) vah~, vahodă sf, văhodă sf, voh~ / Pl: ~uri, (rar) ~oade / E: slv въходъ] (Bis) 1 Intrare a preotului în biserică prin ușile împărătești, în cadrul liturghiei, la ortodocși. 2 (Îs) ~ul cel mic Deplasare a preotului prin mijlocul bisericii cu evanghelia sau cu cădelnița de la proscomidie la pristol, în cadrul unei liturghii. 3 (Îs) ~ul cel mare Ducere de către preot, prin mijlocul bisericii, a sfintelor daruri de la proscomidie la pristol, ca ofrandă în cadrul liturghiei din duminica Floriilor.

vohod s.n. (bis.; în confesiunea ortodoxă) Intrare a preotului în biserică prin ușile împărătești, în timpul liturghiei. • pl. -uri. /<slav. въходъ.

vohód și vă- n., pl. oade (vsl. vŭhodŭ). V. prohod. L. V. Mersu solemn al preutuluĭ pin biserică.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vohód (-duri), s. n. – Trecerea preotului în biserică în timpul slujbei. – Var. văhod. Sl. vŭchodŭ (Tiktin).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

vohód s. n. Ritual în cadrul Liturghiei la ortodocși; ieșire. ◊ Vohodul mic = ieșirea cu Evanghelia din altar până în mijlocul naosului, apoi întoarcerea și depunerea ei pe sfânta masă. Simbolizează ieșirea Mântuitorului la propovăduire. ◊ Vohodul mare = ieșirea și intrarea cu sfintele daruri după același ritual. – Din sl. vohod.

Intrare: vohod
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vohod
  • vohodul
  • vohodu‑
plural
  • vohoduri
  • vohodurile
genitiv-dativ singular
  • vohod
  • vohodului
plural
  • vohoduri
  • vohodurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vohod
  • vohodul
  • vohodu‑
plural
  • vohoade
  • vohoadele
genitiv-dativ singular
  • vohod
  • vohodului
plural
  • vohoade
  • vohoadelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)