vohod sn [At: MINEIUL (1776), 66^r2/16 / V: văh~ (Pl și: văhoade), (rar) vah~, vahodă sf, văhodă sf, voh~ / Pl: ~uri, (rar) ~oade / E: slv въходъ] (Bis) 1 Intrare a preotului în biserică prin ușile împărătești, în cadrul liturghiei, la ortodocși. 2 (Îs) ~ul cel mic Deplasare a preotului prin mijlocul bisericii cu evanghelia sau cu cădelnița de la proscomidie la pristol, în cadrul unei liturghii. 3 (Îs) ~ul cel mare Ducere de către preot, prin mijlocul bisericii, a sfintelor daruri de la proscomidie la pristol, ca ofrandă în cadrul liturghiei din duminica Floriilor.