10 definiții pentru voalură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOALÚRĂ, voaluri, s. f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. Curbura suprafeței unei parașute deschise; p. ext. pânza parașutei. – Din fr. voilure.

VOALÚRĂ, voaluri, s. f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. Curbura suprafeței unei parașute deschise; p. ext. pânza parașutei. – Din fr. voilure.

voalu sf [At: I. GOLESCU, C. / P: vo-a~ / Pl: ~re / E: fr voilure] 1 Ansamblul velelor unei nave. 2 Curbura suprafeței unei parașute deschise. 3 (Pex) Pânza parașutei.

VOALÚRĂ s.f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. (Av.) Curbura suprafeței unei parașute deschise; (p. ext.) pânza parașutei. [Pron. vo-a-. / < fr. voilure].

VOALÚRĂ s. f. 1. ansamblul velelor unei nave. 2. curbura suprafeței unei parașute deschise; pânza parașutei. (< fr. voilure)

VOALÚRĂ f. 1) Totalitate a velelor de pe o corabie; velatură. 2) Curbura parașutei la deschiderea acesteia, care permite căderea lină a parașutistului. /<fr. voilure


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

voalúră (voa-) s. f., g.-d. art. voalúrii; pl. voalúri

voalúră s. f. (sil. voa-), g.-d. art. voalúrii; pl. voalúri

voalúră s. f., pl. voalure


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VOALURĂ curbura suprafeței unei parașute deschise (sau a unui deltaplan), materialul din care este confecționată trebuind să prezinte anumite caracteristici privind greutatea, rezistența și elasticitatea.

HUSA VOALURII sac din pânză destinat plierii voalurii parașutei principale (sau de salvare).

Intrare: voalură
voalură1 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: voa- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voalu
  • voalura
plural
  • voaluri
  • voalurile
genitiv-dativ singular
  • voaluri
  • voalurii
plural
  • voaluri
  • voalurilor
vocativ singular
plural
voalură2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voalu
  • voalura
plural
  • voalure
  • voalurele
genitiv-dativ singular
  • voalure
  • voalurei
plural
  • voalure
  • voalurelor
vocativ singular
plural

voalură

  • 1. Ansamblul velelor unei nave.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Curbura suprafeței unei parașute deschise.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: