vizionare sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 108, 11/4 / P: ~zi-o~ / Pl: ~nări / E: viziona] 1 Urmărire a unui filme, spectacol etc. înainte de premieră. 2 (Pex) Urmărire a unui film, spectacol de teatru etc. 3 Urmărire a unei partide sportive. 4 Vizitare a unei expoziții. 5 (Asr) Urmărire (cu privirea). 6 (Asr) Cercetare (atentă).

vizionare s.f. Acțiunea de a viziona și rezultatul ei. • sil. -zi-o-. pl. -ări. /v. viziona.

VIZIONARE, vizionări, s. f. Acțiunea de a viziona și rezultatul ei. Vizionarea unui film.

VIZIONARE s.f. Acțiunea de a viziona și rezultatul ei; vedere. [< viziona].

vizionare s. f. În perioada comunistă, prezentarea unui spectacol, înainte de premieră, în fața *„forurilor” pentru a obține aprobarea de a fi urmărit de publicul larg ◊ „Tot șeful propagandei era acela care stabilea criteriile cenzurii [...] interzicerile de cărți și spectacole, «vizionările» (cum erau numite premierele de teatru și film la care participau activiștii culturali).” R.lit. 37/93 p. 1 (din viziona; DEX, DN3 – alte sensuri)

vizionare (desp. -zi-o-) s. f., g.-d. art. vizionării; pl. vizionări

vizionare (-zi-o-) s. f., g.-d. art. vizionării; pl. vizionări

vizionare s. f. (sil. -zi-o-), g.-d. art. vizionării; pl. vizionări

vizionare, vizionări s. f. (pol.) reconstituire.