vitrificat, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~ați, ~e / E: vitrifica] 1 Care s-a transformat într-o masă amorfă, sticloasă. 2-5 (Pex) Vitros (1-4).

vitrifica [At: I. GOLESCU, C. / V: vitrifia / Pzi: 3 vitrifică / E: it vitrificare, fr vitrifier] 1 vt A transforma un silicat sau un amestec de silicați într-o masă amorfă, sticloasă, prin topire urmată de solidificare. 2 vr (D. silicați) A se transforma într-o masă amorfă, sticloasă, prin topire urmată de solidificare.

VITRIFICA, vitrific, vb. I. Tranz. A transforma un silicat sau un amestec de silicați într-o masă amorfă, sticloasă, printr-o operație de topire urmată de solidificare. – Din fr. vitrifier, it. vitrificare.

VITRIFICA vb. I. tr. A modifica structura unei substanțe prin încălzire la o temperatură înaltă, astfel încît să devină compactă și cu luciu sticlos; a vitrifia. [P.i. vitrific. / < it. vitrificare, cf. lat. vitrum – sticlă, facere – a face].

A VITRIFICA vitrific tranz. tehn. (silicați) A transforma într-o masă sticloasă prin topire. /<fr. vitrifier, lat. vitrificare

vitrifica vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. vitrific, 3 sg. și pl. vitrifică