VITELLUS s. n. Substanță prezentă în ouăle animalelor, din care se formează embrionul, servind ca substanță nutritivă pentru acesta. – Din fr., lat. vitellus.

vitellus sn [At: ENC. ROM. II, 495 / S și: ~elus / V: (îvr) vitel / E: lat, fr vitellus] Citoplasma oului, constituită dintr-un ansamblu de substanțe proteice și lipidice, din care se dezvoltă embrionul.

VITELLUS s. n. Nume dat citoplasmei oului, care prin dezvoltare devine embrion. – Din fr., lat. vitellus.

VITELLUS s.n. v. vitelus.

VITELLUS s. n. ansamblul substanțelor de rezervă aflate în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. (< fr., lat. vitellus)

vitel sn vz vitellus

VITELUS s.n. Substanță de rezervă aflată în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. ♦ Nume dat gălbenușului de ou sau numai bănuțului, care prin dezvoltare devine embrion. [Scris și vitellus. / < fr., lat. vitellus – gălbenuș de ou].

vitellus (lat.) s. n.

vitellus (lat.) s. n.

vitellus s. n.

VITELLUS s. v. gălbenuș.