9 definiții pentru visător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VISĂTÓR, -OÁRE, visători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație; p. ext. (persoană) care este lipsită de simț practic; (persoană) care se dedică unui ideal irealizabil. – Visa + suf. -ător.

visător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: visa + –ător] 1-2 smf, a (Îdt) (Persoană) care visează (1). 3-4 smf, a (Persoană) care preconizează un ideal și îl trăiește ca pe o realitate vie Si: (îvr) visuitor (3). 5-6 smf, a (Persoană) care este cufundată în visare (11). 7-8 smf, a (Persoană) care este înclinată spre visare (11). 9-10 smf, a (Persoană) lipsită de simț practic. 11 a (D. fizionomia, temperamentul sau acțiunile oamenilor) Care exprimă visare (11).

VISĂTÓR, -OÁRE, visători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație; p. ext. (persoană) care este lipsită de simț practic; (persoană) care preconizează un ideal și îl trăiește ca pe o realitate vie, care se lasă condus de utopii. – Visa + suf. -ător.

VISĂTÓR2, -OÁRE, visători, -oare, s. m. și f. Persoană contemplativă, predispusă la reverie, la meditație; p. ext. persoană lipsită de simț practic. Cînt nebun de visător îndrăgostit de propria-i ruină. CERNA, P. 150. ♦ Persoană care preconizează un ideal și-l trăiește ca pe o realitate vie (v. vizionar); (peiorativ) persoană care se lasă condusă de utopii. Unde ni-s entuziaștii, visătorii, trubadurii, Să ne cinte rostul lumii și splendorile naturii. VLAHUȚĂ, O. A. 69. Iată ce ne spun visătorii cosmopolitanului. BOLINTEANU, O. 309.

VISĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care visează; înclinat spre visare. Persoană ~oare. 2) Care este lipsit de simțul realității; utopic. /a visa + suf. ~ător

visător a. 1. care visează; 2. preocupat de reverii: în mintea’ți visătoare AL. ║ m. 1. cel ce visează; 2. om distrat.

visătór, -oáre adj. Care visează. Contemplativ, preocupat de himere, gînditor, distrat: o minte visătoare. S. m. și f. Ideolog.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

visătór adj. m., s. m., pl. visătóri; f. sg. și pl. visătoáre

visătór adj. m., s. m., pl. visătóri; f. sg. și pl. visătoáre

Intrare: visător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • visător
  • visătorul
  • visătoru‑
plural
  • visători
  • visătorii
genitiv-dativ singular
  • visător
  • visătorului
plural
  • visători
  • visătorilor
vocativ singular
  • visătorule
plural
  • visătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

visător visătoare

  • 1. (Persoană) care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 5 exemple
    exemple
    • Tovarășul meu era un om de patruzeci de ani, un om nalt, tăcut și visător. SADOVEANU, O. VIII 7.
      surse: DLRLC
    • În faptul dimineții, prin parc, îngîndurată, Se plimbă visătoare Fatma. COȘBUC, P. I 52.
      surse: DLRLC
    • figurat Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut. Poți să-ntîmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo? EMINESCU, O. I 149.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Fața lui se lămurește, Pare-nduioșat acum... Visător și lung privește Casele de peste drum. TOPÎRCEANU, B. 71.
      surse: DLRLC
    • Cînt nebun de visător îndrăgostit de propria-i ruină. CERNA, P. 150.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Persoană) care este lipsită de simț practic; (persoană) care se dedică unui ideal irealizabil.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: utopic 2 exemple
      exemple
      • Unde ni-s entuziaștii, visătorii, trubadurii, Să ne cînte rostul lumii și splendorile naturii. VLAHUȚĂ, O. A. 69.
        surse: DLRLC
      • Iată ce ne spun visătorii cosmopolitanului. BOLINTEANU, O. 309.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Visa + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX