VIOLĂ², viole, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă. [Pr.: vi-o-] – Din lat. viola.

violă² sf [At: FILIMON, O. I, 197 / P: vi-o~ / Pl: ~le / E: it viola, fr viole] 1 Instrument muzical cu coarde și arcuș, mai mare decât vioara³ (1), acordat cu o cvintă mai jos decât aceasta și având sunetele mai grave Si: alto (6). 2 (Pm) Persoană care cântă cu măiestrie la violă² (1). 3 (Pm) Persoană care are profesiunea de a cânta la violă² (1). 4 Vechi instrument muzical cu coarde și arcuș, adecvat muzicii polifonice, din care provin instrumentele cu coarde moderne. 5 (Lpl) Nume generic dat, în epoca modernă, instrumentelor cu coarde și arcuș.

violă¹ sf [At: (a. 1801) IORGA, S. D. VIII, 86 / P: vi-o~ / V: (îrg) ~oală, (reg) fi~, (îvr) viol sn / Pl: ~le / E: lat viola] 1 (Șîc, înv, ~-mirositoare) Toporaș (Viola odorata). 2 (Șîc, reg, ~-galbenă, ~oală-de-iarnă) Vioară² (2) (Cheiranthus cheiri). 3 (Șîc, reg, ~oală-albă, ~oală-bătucită, ~oală-bătută, vioală-roșie) Vioară² (3) (Matthiola incana). 4 (Îc) ~-de-noapte (sau -de-primăvară) Vioară² (4) (Hesperis matronalis).

violă² s.f. (bot.) 1 Plantă erbacee, cu tulpina ramificată de la bază și cu florile mari de diferite culori, așezate cîte una pe o codiță; violetă, viorea, toporaș (Viola). 2 Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă (Hesperis matronalis). • sil. vi-o-. pl. -e. /<lat. viŏla, -ae.

VIOLĂ², viole, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă. [Pr.: vi-o-] – Din lat. viola.

VIOLĂ², viole, s. f. (Bot.) 1. Viorea, toporaș. 2. Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă.

VIOLĂ² s.f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori mari de diferite culori, așezate cîte una pe o codiță; (pop.) viorea, toporaș. [Pron. vi-o-. / < lat. viola]

VIOLĂ² s. f. plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori mari de diferite culori, câte una pe o codiță; violetă, viorea, toporaș. (< lat. viola)

VIOLĂ² ~e f. v. VIOREA /<ung. viola

VIOLĂ s. f. (Ban.) Violetă, viorea, toporaș. Violĕ. Viola. AC, 378 (cf. Viorĕ. Viola. AC, 378). Etimologie: magh. viola (< lat. viola).

vioală² sf vz violă¹

viol² sn vz violă¹

viola vt [At: LAURIAN, F. 201/26 / P: vi-o~ / Pzi: ~lez, (îvr) viol, 3 vioală / E: lat violare, fr violer] 1 A încălca o lege, un angajament, o convenție, un drept etc. 2 A acționa prin forță, încălcând legalitatea, pentru a pătrunde undeva. 3 A deschide ceva prin abuz sau cu intenții frauduloase. 5 A trata ceva considerat intangibil sau sacru fără respectul cuvenit Si: a pângări¹, a profana. 6 A comite un viol (1) Si: a batjocori (3), a silui, (rar) a violenta (4), (înv) a ruguci², (reg) a căzni¹ (3).

violă (desp. vi-o-) s. f., g.-d. art. violei; pl. viole

violă (vi-o-) s. f., g.-d. art. violei; pl. viole

violă (instrument, plantă) s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violei; pl. viole

VIOLĂ s. v. toporaș, violetă, viorea.

violă s. v. TOPORAȘ. VIOLETĂ. VIOREA.

violă, viole, s.f. – (bot.) Viorea, toporaș; viorea albă, micșunea (Viola alba); viorea sălbatică (Viola canina): „Fost-am violă-n pahar, / M-o sădit badea în deal” (Calendar, 1980: 83). Apare frecvent în bocete. – Din lat. viola „viorea” (DEX, MDA).

violă, viole, s.f. – (bot.) Viorea, toporaș; viorea albă, micșunea (Viola alba); viorea sălbatică (Viola canina): „Fost-am violă-n pahar, / M-o sădit badea în deal” (Calendar 1980: 83). Apare frecvent în bocete. – Lat. viola.

VIOLA L., PANSELE, VIOLETE, TOPORAȘI, VIORELE, fam. Violaceae. Gen originar din Africa, America, Asia, Australia, Europa, Noua Zeelandă, peste 150 specii, anuale, bienale sau perene, erbacee sau semilemnoase. Frunze alterne sau radicale, lung-pețiolate, ovate sau cordiforme, cu stipele. Flori solitare, rar cîte 2, în axa frunzei, 5 sepale, un apendice la bază, 5 petale, cea dedesubt mai mare decît celelalte purtînd un pinten, 5 stamine. Fruct, capsulă.