13 definiții pentru violă (bot.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIÓLĂ2, viole, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă. [Pr.: vi-o-] – Din lat. viola.

VIÓLĂ2, viole, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă. [Pr.: vi-o-] – Din lat. viola.

VIÓLĂ2, viole, s. f. (Bot.) 1. Viorea, toporaș. 2. Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă.

VIÓLĂ2 s.f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori mari de diferite culori, așezate câte una pe o codiță; (pop.) viorea, toporaș. [Pron. vi-o-. / < lat. viola]

VIÓLĂ2 s. f. plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori mari de diferite culori, câte una pe o codiță; violetă, viorea, toporaș. (< lat. viola)

VIÓLĂ2 ~e f. v. VIOREA /<ung. viola


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viólă (vi-o-) s. f., g.-d. art. viólei; pl. vióle

viólă (instrument, plantă) s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. viólei; pl. vióle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIÓLĂ s. v. toporaș, violetă, viorea.

vio s. v. TOPORAȘ. VIOLETĂ. VIOREA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

viólă, viole, s.f. – (bot.) Viorea, toporaș; viorea albă, micșunea (Viola alba); viorea sălbatică (Viola canina): „Fost-am violă-n pahar, / M-o sădit badea în deal” (Calendar, 1980: 83). Apare frecvent în bocete. – Din lat. viola „viorea” (DEX, MDA).

viólă, viole, s.f. – (bot.) Viorea, toporaș; viorea albă, micșunea (Viola alba); viorea sălbatică (Viola canina): „Fost-am violă-n pahar, / M-o sădit badea în deal” (Calendar 1980: 83). Apare frecvent în bocete. – Lat. viola.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VIOLA L., PANSELE, VIOLETE, TOPORAȘI, VIORELE, fam. Violaceae. Gen originar din Africa, America, Asia, Australia, Europa, Noua Zeelandă, peste 150 specii, anuale, bienale sau perene, erbacee sau semilemnoase. Frunze alterne sau radicale, lung-pețiolate, ovate sau cordiforme, cu stipele. Flori solitare, rar cîte 2, în axa frunzei, 5 sepale, un apendice la bază, 5 petale, cea dedesubt mai mare decît celelalte purtînd un pinten, 5 stamine. Fruct, capsulă.

Intrare: violă (bot.)
  • silabație: vi-o-lă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vio
  • viola
plural
  • viole
  • violele
genitiv-dativ singular
  • viole
  • violei
plural
  • viole
  • violelor
vocativ singular
plural

violă (bot.)

etimologie: