11 definiții pentru vinuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINÚȚ, vinuțe, s. n. (Pop.) Vinișor. [Pl. și: vinuțuri] – Vin + suf. -uț.

vinuț [At: LB / Pl: ~e, ~uri sn, ~i sm / E: vin + -uț] 1-2 sn (Reg; șhp) Vinișor (1-2). 3 sm (Bot; Trs) Sulițică (Dorycnium herbaceum).

vinuț s.n. (pop.) Vinișor. • pl. -uri. /via + -uț.

VINÚȚ, vinuțuri, s. n. (Pop.) Vinișor. – Vin + suf. -uț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vinúț (pop.) s. n., pl. vinuțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VINUȚ s. vinișor, vinuleț. (Un ~ de Drăgășani.)

Intrare: vinuț
vinuț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinuț
  • vinuțul
  • vinuțu‑
plural
  • vinuțe
  • vinuțele
genitiv-dativ singular
  • vinuț
  • vinuțului
plural
  • vinuțe
  • vinuțelor
vocativ singular
plural
vinuț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinuț
  • vinuțul
  • vinuțu‑
plural
  • vinuțuri
  • vinuțurile
genitiv-dativ singular
  • vinuț
  • vinuțului
plural
  • vinuțuri
  • vinuțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vinuț

etimologie:

  • Vin + sufix -uț.
    surse: DEX '09