7 definiții pentru viermuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIERMULÉȚ, viermuleți, s. m. Viermușor. – Vierme + suf. -uleț.

VIERMULÉȚ, viermuleți, s. m. Viermușor. – Vierme + suf. -uleț.

viermuleț sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: vierme + -uleț] 1-4 (Șhp) Viermișor (1-4). 5 (Trs) Larva albinei (Apis mellifica). 3 (Ent; Trs) Licurici (Lampyris noctiluca).

VIERMULÉȚ, (rar) viermuleți, s. m. Viermușor. Cucul îi răspunse: mănînc furnici și de multe ori, de multe fealiuri de viermuleți. ȚICHINDEAL, F. 339.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viermuléț (vier-) s. m., pl. viermuléți

viermuléț s. m., pl. viermuléți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIERMULÉȚ s. v. viermișor.

VIERMULEȚ s. (ENTOM.) viermișor, viermușor, (rar) viermuș, viermuț.

Intrare: viermuleț
viermuleț substantiv masculin
  • silabație: vier-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viermuleț
  • viermulețul
  • viermulețu‑
plural
  • viermuleți
  • viermuleții
genitiv-dativ singular
  • viermuleț
  • viermulețului
plural
  • viermuleți
  • viermuleților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viermuleț

etimologie:

  • Vierme + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09