11 definiții pentru vicariat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VICARIÁT, (2) vicariate, s. n. 1. Funcția sau demnitatea de vicar; timpul cât un vicar exercită această funcție. 2. Reședința vicarului. [Pr.: -ri-at] – Din fr. vicariat.

vicariat sn [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ri-at / Pl: ~e, (îvr) ~uri / E: fr vicariat, it vicariato] 1 Funcția de vicar (1) Si: (înv) vicăreșie (1). 2 Perioadă de timp în care un vicar (1) își exercită autoritatea Si: (înv) vicăreșie (2). 3 Organizație bisericească condusă de un vicar (1). 4 Reședința vicarului (1). 5 Regiune în care își exercită autoritatea un vicar (1).

VICARIÁT, vicariate, s. n. Funcția sau demnitatea de vicar; timpul cât un vicar exercită această funcție; regiunea unde se exercită autoritatea vicarului. ♦ Reședința vicarului. [Pr.: -ri-at] – Din fr. vicariat.

VICARIÁT, vicariate, s. n. Funcția sau demnitatea de vicar; durata funcției. ♦ Reședința vicarului; regiunea unde se exercită autoritatea vicarului.

VICARIÁT s.n. Funcția, demnitatea de vicar și durata ei; regiunea asupra căreia se exercită această autoritate. ♦ Reședința vicarului. [Pron. -ri-at, pl. -te, -turi. / cf. fr. vicariat, it. vicariato].

VICARIÁT s. n. funcția, demnitatea de vicar și duritatea ei; regiunea asupra căreia se exercită această autoritate. ◊ reședința vicarului. (< fr. vicariat)

VICARIÁT ~e n. 1) Funcția sau demnitatea de vicar. 2) Timpul cât un vicar exercită această funcție. [Sil. -ri-at] /<fr. vicariat

vicariat n. funcțiunea de vicar și durata ei.

*vicariát n., pl. e (d. vicar, fr. vicariat). Funcțiunea de vicar. Durata acesteĭ funcțiunĭ. Cancelaria vicaruluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vicariát (-ri-at) s. n., (reședințe) pl. vicariáte

vicariát s. n. (sil. -ri-at), (reședințe) pl. vicariáte

Intrare: vicariat
vicariat1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: vi-ca-ri-at
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vicariat
  • vicariatul
  • vicariatu‑
plural
  • vicariate
  • vicariatele
genitiv-dativ singular
  • vicariat
  • vicariatului
plural
  • vicariate
  • vicariatelor
vocativ singular
plural
vicariat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vicariat
  • vicariatul
  • vicariatu‑
plural
  • vicariaturi
  • vicariaturile
genitiv-dativ singular
  • vicariat
  • vicariatului
plural
  • vicariaturi
  • vicariaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vicariat

  • 1. (numai) singular Funcția sau demnitatea de vicar; timpul cât un vicar exercită această funcție.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Reședința vicarului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: