VIBRATO adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu vibrații. ♦ (Substantivat, n.) Bucată (sau parte dintr-o bucată) muzicală astfel executată. ◊ Vibrato vocal = modulație a vocii umane (de frecvență, de amplitudine, de spectru) de foarte joasă frecvență. – Cuv. it.

vibrato [At: ALEXANDRU, I. M. 300 / Pl: (rar) ~uri sn / E: it vibrato] 1 sn (Șîs ~ vocal) Modulație a vocii umane de foarte joasă frecvență, obținută prin fluctuarea rapidă și regulată a înălțimii unui sunet (în executarea unei lucrări muzicale). 2 sn (Parte dintr-o) operă muzicală executată cu vibratouri (1). 3 av (D. modul de execuție a unei lucrări muzicale) Cu variații de înălțime a sunetelor Si: vibrando.

vibrato adv., s.n. (muz.) 1 adv. (indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu variații de înălțime a sunetelor. ♦ (subst. n.) Bucată (sau parte dintr-o bucată) muzicală astfel executată. 2 s.n. (și vibrato vocal) Modulație a vocii umane de foarte joasă frecvență, obținută prin fluctuarea rapidă și regulată a înălțimii unui sunet. 3 s.n. Colorare a sunetului prin modificarea înălțimii acestuia ca urmare a atingerii foarte rapide a sunetelor alăturate. • pl. n. -uri. /<it. vibrato.

VIBRATO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu vibrații. ♦ (Substantivat, n.) Bucată (sau parte dintr-o bucată) muzicală astfel executată. ◊ Vibrato vocal = modulație a vocii umane (de frecvență, de amplitudine, de spectru) de foarte joasă frecvență. – Cuv. it.

VIBRATO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu vibrații. // s.n. 1. Calitate specială a vocii dată de vibrațiile sistemului muscular al aparatului vocal. 2. Efect obținut la un instrument cu coarde prin mișcări de oscilație a arcușului. [< it. vibrato].

VIBRATO I. adv. (muz.) cu vibrații. II. s. n. oscilație ușoară și rapidă în jurul înălțimii reale a unui sunet produs de voce și de instrumentele cu coarde sau electronice. (< it. vibrato)

+vibrato¹ (it.) (desp. vi-bra-) adv.

vibrato adv., s. n. (sil. -bra-)