vițelar sm [At: GHIBĂNESCU, I. Z., I₂, 114 / V: (reg) hițal~, vințăl~ / Pl: ~i / E: vițel + -ar] 1 Persoană care duce la păscut, păzește și îngrijește vițeii (1). 2 Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă de circa 50 cm, cu spicul verde sau verde-brun, lucios și cu miros de cumarină Si: (reg) paiangină (Vz păianjen), pălciană, păleiană, părangină, iarba-fânului, iarbă-mirositoare (Anthoxanthum odoratum). 3 (Zlg; pop) Mormoloc. 4 (Zlg; reg) Lătăuș (Gammarus pulex). 5 (Ent; Trs) Insectă carnivoră acvatică, de culoare verde-brună, cu o dungă galbenă pe marginea elitrelor (Dytiscus marginalis).

vițelar s.m. 1 Persoană care supraveghează și îngrijește vițeii. 2 (bot.) Plantă erbacee, perenă, din familia gramineelor, cu miros plăcut, cu frunzele lungi, cu florile dispuse în spic (Anthoxanthum odoratum). • pl. -i. /vițel + -ar.

VIȚELAR, vițelari, s. m. 1. Păstor de viței. 2. (Bot.) Părangină. 3. (Zool.) Mormoloc.

VIȚELAR¹ ~i m. Persoană care paște și îngrijește vițeii. /vițel + suf. ~ar

VIȚELAR² ~i m. Plantă erbacee cu frunze înguste și lungi, cu rădăcini puternice și ramificate, care crește, mai ales pe locurile nelucrate. /vițel + suf. ~ar

VIȚELAR³ ~i m. Larvă de broască, având bronhii în loc de plămâni; mormoloc. /vițel + suf. ~ar

vițelar m. plantă ce răspândește un plăcut miros ca al fânului proaspăt (Antoxanthum odoratum); 3. alt nume dat mormolocului. [Derivat din vițel].

vițelár m. (d. vițel). Păzitor de vițel. Pălciană. Mormoloc.

mormolac sm vz mormoloc

mormolâc sm vz mormoloc

mormolic sm vz mormoloc

mormolog sm vz mormoloc

mormoroc sm vz mormoloc

mormolóc m. (sîrb. mormoljak, d. ngr. momolikion, vgr. mormolýkeion, momîĭe, sperietoare. V. borbolóc). Puĭ de broască de la naștere pînă cînd se face mare. Orĭ-ce vietate acŭatică care seamănă a mormoloc, cum se face, de ex., în apele stătute. – Se numește și vițelar.

pălciánă f., pl. iene. O plantă graminee numită și parangină, și vițelar (authoxanthum odoratum). Fînu se compune în cea maĭ mare parte din această plantă, care, după ce se usucă, răspîndește plăcutu eĭ miros caracteristic.

vițelar (rar) s. m., pl. vițelari

vițelar (rar) s. m., pl. vițelari

vițelar s. m., pl. vițelari

VIȚELAR s. (BOT.; Anthoxanthum odoratum) (reg.) pălciană, părangină, iarbă-mirositoare.

VIȚELAR s. v. mormoloc.

vițelar s. v. MORMOLOC.

VIȚELAR s. (BOT.; Anthoxanthum odoratum) (reg.) pălciană, părangină, iarbă-mirositoare.

vițelár, vițelari, s.m. (bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut; părangină (Anthoxanthus odoratus). ■ (top.) Vițelari, arătură în Borșa (Mihali, 2015: 173). – Din vițel + suf. -ar (DER, DEX, MDA).

vițelar, vițelari, s.m. – (bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut; părangină (Anthoxanthus odoratus). – Din vițel (< lat. vitellus) + suf. -ar (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).

vițelar, -i, s.m. – (bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut; părangină (Anthoxanthus odoratus). – Din vițel (< lat. vitellus).