vezicație sf [At: BIANU, D. S. 791 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr vésication] (Med) Formare de vezicule (4) pe piele ca urmare a acțiunii unei substanțe vezicatoare (3) Si: veziculație.

vezicație s.f. (med.) Acțiunea locală produsă de un medicament vezicant și rezultatul ei. • pl. -ii. g.-d. -iei. și vezicațiune s.f. /<fr. vésication.

VEZICAȚIE s.f. (Med.) Formare de bășici pe piele, ca urmare a acțiunii unui vezicant. [Gen. -iei, var. vezicațiune s.f. / < fr. vésication].

VEZICAȚIE s. f. efectul produs de un medicament vezicant. (< fr. vésication)

vezicațiune sf vz vezicație

vezicațiune s.f. v. vezicație.

VEZICAȚIUNE s.f. v. vezicație.

vezicație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. vezicația (desp. -ți-a), g.-d. art. vezicației; pl. vezicații, art. vezicațiile (desp. -ți-i-)

vezicație (-ți-e) s. f., art. vezicația (-ți-a), g.-d. art. vezicației; pl. vezicații, art. vezicațiile (-ți-i-)

vezicație s. f. (sil. -ți-e), art. vezicația (sil. -ți-a), g.-d. art. vezicației; pl. vezicații, art. vezicațiile (sil. -ți-i-)