8 definiții pentru veterinărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

veterinărie sfs [At: ROM. LIT. 3152/13 / E: veterinar + -ie] (Înv) Medicină veterinară.

VETERINĂRÍE s. f. (Rar) Știință care se ocupă cu prevenirea și combaterea bolilor la animale; medicină veterinară. Trimisese cuconu Ioniță pe nepotul său, Dumitru Dragoș... să învețe doftoriceasca știință a dobitoacelor, după cum numea el veterinăria. HOGAȘ, H. 21.

VETERINĂRÍE s. f. (Fam.) Medicină veterinară. – Din veterinar + suf. -ie.

veterinărie f. medicină veterinară: Școală de veterinărie.

*veterinăríe f. (d. veterinar). Fam. Medicina veterinară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

veterinăríe s. f., art. veterinăría, g.-d. art. veterinăríei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VETERINĂRÍE s. v. medicină veterinară.

veterinărie s. v. MEDICINĂ VETERINARĂ.

Intrare: veterinărie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veterinărie
  • veterinăria
plural
genitiv-dativ singular
  • veterinării
  • veterinăriei
plural
vocativ singular
plural

veterinărie

  • 1. rar Știință care se ocupă cu prevenirea și combaterea bolilor la animale; medicină veterinară.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Trimisese cuconu Ioniță pe nepotul său, Dumitru Dragoș... să învețe doftoriceasca știință a dobitoacelor, după cum numea el veterinăria. HOGAȘ, H. 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • veterinar + sufix -ie.
    surse: DLRM