14 definiții pentru verzitură verzătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERZITÚRĂ, verzituri, s. f. Fruct necopt, verde. [Var.: verzătúră s. f.] – Verde + suf. -itură.

verzitu sf [At: DL / V: (reg) ~zăt~ / Pl: ~ri / E: verde + -itură] 1 (Fam; mpl) Fruct, legumă verde (37). 2 (Mun; Trs; lsg) Verdeață (7). 3 (Mun; Trs; lpl) Verdeață (8). 4 (Mun; lpl) Lemne verzi (19). 5 (Reg; îf verzătură) Diaree (1).

VERZITÚRĂ, verzituri, s. f. (Fam.) Fruct necopt, verde. [Var.: verzătúră s. f.] – Verde + suf. -itură.

VERZĂTÚRĂ s. f. v. verzitură.

VERZĂTÚRĂ s. f. v. verzitură.

verzătu sf vz verzitură

VERZĂTÚRĂ, verzături, s. f. (Familiar, mai ales la pl.) Fructe necoapte, verzi.

VERZĂTÚRĂ ~i f. fam. Fruct verde, necopt, care încă nu e bun de mâncat. /verde + suf. ~tură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!verzitúră s. f., g.-d. art. verzitúrii; pl. verzitúri

verzătúră s. f., g.-d. art. verzătúrii; pl. verzătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERZITÚRĂ s. (pop.) verzăciune, (prin Olt.) verdună. (O ~ de prune.)

VERZITÚRĂ s. v. cocleală, patină.

verzitu s. v. COCLEALĂ. PATINĂ.

VERZITU s. (pop.) verzăciune, (prin Olt.) verdună. (O ~ de prune.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

verzitură, verzituri s. f. dolar.

Intrare: verzitură
verzitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verzitu
  • verzitura
plural
  • verzituri
  • verziturile
genitiv-dativ singular
  • verzituri
  • verziturii
plural
  • verzituri
  • verziturilor
vocativ singular
plural
verzătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verzătu
  • verzătura
plural
  • verzături
  • verzăturile
genitiv-dativ singular
  • verzături
  • verzăturii
plural
  • verzături
  • verzăturilor
vocativ singular
plural

verzitură verzătură

etimologie:

  • Verde + sufix -itură.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX