14 definiții pentru verset


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERSÉT, versete, s. n. Paragraf, de obicei numerotat și cu înțeles de sine stătător, dintr-un text religios sau literar. – Din fr. verset.

verset sn [At: HELIADE, O. II, 177 / Pl: ~e, (asr) ~uri / E: it versetto, fr verset] 1 Fiecare dintre paragrafele (de mică întindere) cu înțeles de sine stătător, de obicei numerotate și dispuse în alineate, în care este împărțit textul Bibliei, al Coranului sau al altor scrieri religioase Si: (înv) verș (4), (îvr) vers (7). 2 Diviziune a unui text literar în proză ritmată, similară unui verset (1). 3 (Îvr) Paragraf dintr-un text de lege. 4-5 (Îvr) Vers (1-2) (scurt).

VERSÉT, versete, s. n. Fiecare dintre paragrafele, de obicei numerotate, în care sunt împărțite unele texte religioase și care au, în general, un sens de sine stătător. – Din fr. verset.

VERSÉT, versete, s. m. Fiecare dintre paragrafele (de obicei numerotate) în care sînt împărțite unele texte (mai ales cele religioase) și care au în general un sens de sine stătător; stih. Cu același verset sculptat în granitul rece... mormintele, ca niște file risipite dintr-o carte uriașă, sclipeau printre ierburile presărate cu flori. ANGHEL, PR. 136. Rostea cu glas fanatic verseturi din coran. ALECSANDRI, P. III 345. ◊ Fig. În văzduh tremurau versetele ciocîrliilor. SADOVEANU, O. I 45.

VERSÉT s.n. Mic paragraf al cărților (religioase) care cuprinde câteva rânduri și are un înțeles complet. [Pl. -te, -turi. / < fr. verset, it. versetto].

VERSÉT s. n. mic paragraf numerotat, cu înțeles complet, dintr-un text religios sau literar. (< fr. verset)

VERSÉT ~e n. Paragraf din textele religioase, de obicei numerotate, care cuprinde un gând complet. ~ele unui psalm. /<it. versetto, fr. verset

verset n. scurt fragment biblic, compus din două șau trei rânduri și conținând un sens complet.

*versét n., pl. e și urĭ (fr. verset, dim. d. vers, vers). Scurt paragraf din biblie (coran, talmud), frază biblică cu înțeles deplin. V. soroacă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

versét s. n., pl. verséte

versét s. n., pl. verséte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERSÉT s. (BIS.) 1. stih, (rar) vers. (~ din psalmi.) 2. (înv.) soroacă. (~ în cărțile liturgice.)

VERSET s. (BIS.) 1. stih, (rar) vers. (~ din psalmi.) 2. (înv.) soroacă. (~ în cărțile liturgice.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

verset v. stih; stihiră.

Intrare: verset
verset1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verset
  • versetul
  • versetu‑
plural
  • versete
  • versetele
genitiv-dativ singular
  • verset
  • versetului
plural
  • versete
  • versetelor
vocativ singular
plural
verset2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verset
  • versetul
  • versetu‑
plural
  • verseturi
  • verseturile
genitiv-dativ singular
  • verset
  • versetului
plural
  • verseturi
  • verseturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

verset

  • 1. Paragraf, de obicei numerotat și cu înțeles de sine stătător, dintr-un text religios sau literar.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: stih (subst.) 3 exemple
    exemple
    • Cu același verset sculptat în granitul rece... mormintele, ca niște file risipite dintr-o carte uriașă, sclipeau printre ierburile presărate cu flori. ANGHEL, PR. 136.
      surse: DLRLC
    • Rostea cu glas fanatic verseturi din coran. ALECSANDRI, P. III 345.
      surse: DLRLC
    • figurat În văzduh tremurau versetele ciocîrliilor. SADOVEANU, O. I 45.
      surse: DLRLC

etimologie: