veronică¹ sf [At: COTEANU, PL. 13 / Pl: ~ici, (îvr) ~ice / E: lat veronica] 1 (Bot) Ventrilică (1) (Veronica officinalis). 2 (Bot) Bobornic (Veronica beccabunga). 3 (Bot) Șopârliță (Veronica teucrium). 4 (Bot) Șopârliță (Veronica chamaedrys). 5 (Bot) Șopârliță (Veronica Bachofeni). 6 (Bot) Șopârliță (Veronica orchidea). 7 (Bot) Șopârliță (Veronica longifolia). 8 (Bot) Șopârliță (Veronica prostrata). 9 (Bot) Șopârliță (Veronica serpyllifolia). 10 (Îc) ~-de-câmp Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze păroase și flori mici, albastre-azurii (Veronica arvensis). 11 (Îc) ~-de-primăvară Plantă erbacee cu tulpina subțire și cu frunze opuse, de culoare verde-deschis (Veronica verna).

veronică¹ s.f. (bot.) Ventrilică (Veronica officinalis). • pl. -ci. /<lat. veronica, fr. véronique.

VERONICĂ¹ s.f. Plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, întrebuințată în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; (pop.) iarba -șarpelui. [< fr. véronique].

VERONICĂ¹ s. f. plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, folosită în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; iarba-șarpelui. (< fr. véronique)

VERONICĂ ~ci f. Plantă erbacee cu frunze opuse și cu fructul o capsulă, folosită în medicină pentru proprietățile ei antiscorbutice și diuretice. /<lat. veronica

veronică f. plantă cu flori albastre, numită popular ventrilică.

*veronícă f., pl. ĭ (din latina botaniștilor veronica, d. numele sfinteĭ Veronica; ngr. veronika, vgr. Berenike și Pherenike, adică „aducătoare de biruință”; it. sp. verónica, cu acc. schimbat). Bot. Numele maĭ multor plante scrofuloriacee. V. voronică.

veronică s. f., pl. veronici

VERONICĂ s. v. sporiș, verbină.

veronică s. v. SPORIȘ. VERBINĂ.