13 definiții pentru verighetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERIGHÉTĂ, verighete, s. f. Inel de metal (prețios, fără pietre) purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. – Verigă + suf. -etă. Cf. ngr. verghéta.

VERIGHÉTĂ, verighete, s. f. Inel de metal (prețios, fără pietre) purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. – Verigă + suf. -etă. Cf. ngr. verghéta.

verighe sf [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~reg~, verg~ / Pl: ~te / E: verigă + -etă] 1 Inel de metal (prețios) (fără pietre), purtat pe deget ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți Si: (pop) verigea (1), veriguță (5). 2 (Pop) Inel folosit ca obiect de podoabă de femei sau, rar, de bărbați.

VERIGHÉTĂ, verighete, s. f. Inel de metal (prețios) care se poartă pe deget ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. Își scoase verigheta, din deget și o puse pe birou. C. PETRESCU, Î. II 119.

VERIGHÉTĂ s.f. Inel de metal (prețios) purtat pe deget ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. [< it. verghetta, după verigă].

VERIGHÉTĂ ~e f. Inel fără piatră prețioasă, purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau dintre soți. /verigă + suf. ~etă

verighetă f. inel de căsătorie.

veriguță sf [At: BIBLIA (1688), 5431/25 / V: (pop) ~rgu~ / Pl: ~țe / E: verigă + -uță] 1-2 (Trs; Mol; șhp) Verigă (10) (mică). 3-4 (Șhp) Verigă (9) (mică). 5 (Pop) Verighetă (1). 6 (Trs) Cununiță din coajă de copac sau din nuiele (acoperită cu bumbac colorat) cu care, printr-un ritual care are loc în seara de Sfântul Vasile, fetele își află ursita. 7 (Trs; pex) Ritual în care se folosește veriguța (6). 8 (Reg) Inel de metal folosit ca obiect de podoabă la îmbrăcămintea țărănească.

verigúță f., pl. e. Verigă mică. Inel de logodnă (numit ob., dar vulgar) verighetă, pl. e (Rebr. 195).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verighétă s. f., g.-d. art. verighétei; pl. verighéte

verighétă s. f., pl. verighéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERIGHÉTĂ s. inel, (pop.) verigă, (prin Ban.) burmă. (E însurat și poartă ~.)

VERIGHE s. inel, (pop.) verigă, (prin Ban.) burmă. (E însurat și poartă ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

verighetă, verighete s. f. (prst.) 1. anus. 2. cătușe.

Intrare: verighetă
verighetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verighe
  • verigheta
plural
  • verighete
  • verighetele
genitiv-dativ singular
  • verighete
  • verighetei
plural
  • verighete
  • verighetelor
vocativ singular
plural

verighetă

  • 1. Inel de metal (prețios, fără pietre) purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: burmă inel verigă un exemplu
    exemple
    • Își scoase verigheta din deget și o puse pe birou. C. PETRESCU, Î. II 119.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Verigă + sufix -etă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • cf. limba neogreacă verghéta
    surse: DEX '98 DEX '09