8 definiții pentru vergă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÉRGĂ, vergi, s. f. Bară (de lemn sau de metal) așezată perpendicular pe catargul unei corăbii, folosită la susținerea unor vele. – Din fr. vergue, it. verga.

VÉRGĂ, vergi, s. f. Bară (de lemn sau de metal) așezată perpendicular pe catargul unei corăbii, folosită la susținerea unor vele. – Din fr. vergue, it. verga.

vergă sf [At: GHICA, S. 405 / V: (înv) verg (Pl: ~uri) sn / Pl: ~rgi, (rar) ~rge / E: fr vergue] 1 (Nav) Fiecare dintre barele de lemn sau de metal, fixe sau mobile, prinse de arborele unei nave în poziție transversală sau înclinată și care servesc la susținerea velelor sau a saulelor de semnalizare Si: (înv) vargă (32), vergea (34).

VÉRGĂ, verge, s. f. Bară de lemn sau de metal, așezată perpendicular pe catargul corăbiei și folosită la susținerea pînzelor. Filoftei îmbrățișa cu privirea scîndurile din fundul bărcii, catargul, verga. DUMITRIU, P. F. 13. Lipiți cu burta de vergă, se smunceau căiînd să se arunce unul pe altul jos, în prăpastia deschisă sub ei. BART, E. 273.

VÉRGĂ s.f. (Mar.) Bară așezată perpendicular pe catarg pentru susținerea pânzelor. [Pl. -gi, -ge. / < it. verga, cf. fr. vergue].

VÉRGĂ s. f. (mar.) bară fixată perpendicular pe catarg pentru susținerea velelor. (< fr. vergue, it. verga)

VÉRGĂ ~gi f. mar. Stinghie care fixează pânzele unei corăbii. /<fr. vergue


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vérgă (bară de susținere) s. f., g.-d. art. vérgii; pl. vergi

vérgă (nav.) s. f., g.-d. art. vérgii; pl. vergi

Intrare: vergă
vergă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vergă
  • verga
plural
  • vergi
  • vergile
genitiv-dativ singular
  • vergi
  • vergii
plural
  • vergi
  • vergilor
vocativ singular
plural
vergă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vergă
  • verga
plural
  • verge
  • vergele
genitiv-dativ singular
  • verge
  • vergei
plural
  • verge
  • vergelor
vocativ singular
plural

vergă

  • 1. Bară (de lemn sau de metal) așezată perpendicular pe catargul unei corăbii, folosită la susținerea unor vele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Filoftei îmbrățișa cu privirea scîndurile din fundul bărcii, catargul, verga. DUMITRIU, P. F. 13.
      surse: DLRLC
    • Lipiți cu burta de vergă, se smunceau cătînd să se arunce unul pe altul jos, în prăpastia deschisă sub ei. BART, E. 273.
      surse: DLRLC

etimologie: