7 definiții pentru verbenacee
Explicative DEX
verbenacee sf [At: LM I, 158 / Pl: ~ / E: fr verbénacées] 1 (Lpl) Familie de plante erbacee sau lemnoase, cu frunzele dințate, cu florile hermafrodite, dispuse în spice sau panicule, cu fructul o nuculă, folosite în scopuri medicale sau decorative. 2 Plantă din familia verbenaceelor (1).
verbenacee s.f. (bot.; la pl.) Familie de plante erbacee sau lemnoase, cu frunzele dințate, cu florile hermafrodite, dispuse în spice sau panicule, cu fructul o nuculă, avînd ca tip verbina, folosite în scopuri medicale sau decorative; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. • pl. -cee. /<fr. verbénacées.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VERBENACEE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, avînd ca tip verbina; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. verbénacées].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VERBENACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate: verbina. (< fr. verbénacées)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
verbenacee s. f., art. verbenaceea, g.-d. art. verbenaceei; pl. verbenacee
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
verbenacee s. f., art. verbenaceea, g.-d. art. verbenaceei; pl. verbenacee
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verbenacee s. f., pl. verbenacee
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F142) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verbenacee, verbenaceesubstantiv feminin
- 1. Familie de plante dicotiledonate, având ca tip verbina. DN
- 1.1. Plantă din această familie. DN
-
etimologie:
- verbénacées DN