15 definiții pentru venit (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENÍT, -Ă, (1) venituri, s. n., (2) veniți, -te, s. m. și f. 1. S. n. Ceea ce se obține din desfășurarea unei activități, din plasarea unei sume de bani etc.; câștig, beneficiu. ◊ Venit național = indicator macroeconomic al rezultatelor activității (anuale) reprezentând suma veniturilor încasate de factorii de producție care participă direct sau indirect la producție. 2. S. m. și f. Persoană care vine, se prezintă undeva, la cineva. ◊ Nou-venit = persoană sosită de curând undeva, la cineva. – V. veni.

venit1 sn [At: COD. VOR2. 71v/9 / V: (înv) ~net, (îvp) sf / Pl: (14-22) ~uri, (îvr) ~e / E: veni] 1-2 Venire (1-2). 3 Venire (6). 4 (Îs) Bun ~ Formulă de salut prin care se exprimă mulțumirea în legătură cu sosirea cuiva. 5 (Înv; în religia creștină; îs) Întâiul ~ Întruparea Fiului lui Dumnezeu. 6 (Înv; în religia creștină; îas) Viața pe pământ (cu chip de om) a Fiului lui Dumnezeu. 7 (Înv; în religia creștină; șîs ~ul al doilea) Cea de a doua apariție a Fiului lui Dumnezeu, ca judecător suprem, la sfârșitul lumii. 8 (Înv; în religia creștină; și îas) Judecata de apoi. 9 (Înv; în religia creștină; și îas) Sfârșitul lumii. 10 (Înv) Venire (22). 11-12 (Pop) Venire (24-25). 13 (Îvr) Venire (31) la domnie. 14 (Uneori cu determinări care indică sursa, proveniența) Totalitate a mijloacelor bănești sau materiale rezultate (într-o perioadă de timp) din exploatarea unei proprietăți Vz rentă. 15 Mijloace materiale sau bănești care provin dintr-o anumită sursă Si: beneficiu (1), câștig (6), produs, profit2, (reg) mirișug, (înv) product, spor, ghelir. 16 (Îs) ~ național Parte a produsului economiei naționale dintr-o perioadă de timp, care rămâne după scăderea cheltuielilor de producție. 17 Bunuri provenite din dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului concesionate. 19 Remunerație obținută în urma prestării unei activități, a practicării unei profesiuni Si: leafă, retribuție, salariu. 20 (Îvr) Sursă de venit. 21 (Imp) Fond (19). 22 (Nob) Pradă.

venit2, ~ă [At: COD. VOR.2 74r/6 / Pl: ~iți, ~e / E: veni] 1-2 smf, a (Îvp) (Persoană) care s-a deplasat din alte locuri (și este considerată străină în locul în care a ajuns sau s-a stabilit). 3-4 smf, a (Îvp) (Persoană) care a ajuns într-un anumit loc. 5-6 smf, a (Persoană) care se prezintă la cineva, undeva. 7 smf (Îs) Nou ~ Persoană sosită de curând la cineva, undeva. 8 smf (Îas) Persoană care a aderat recent la o orientare ideologică, artistică, politică etc. 9 smf (Îas) (Persoană) care ia prima oară contact cu ceva. 10 smf (Rar; îas) Copil născut de curând Si: nou-născut. 11 smf (Îs) (Cel) întâi (sau dintâi) ~ Persoană care ajunge prima într-un loc. 12 smf (Prt; îas) Persoană nesemnificativă. 13 a (Îe) (A fi) bine (sau, rar, bun) ~ (A fi) primit cu plăcere. 14 a (Îae) (A fi) util. 14 a (Îae) (A fi) oportun.

venit1 s. n. I (econ.) Ceea ce revine unei persoane sau unei instituții, întreprinderi, societăți comerciale etc. din prestarea unei activități, din investirea unei sume de bani, din exploatarea unei proprietăți (funciare, imobiliare etc.); cîștig, beneficiu. ◊ Venit național = indicator macroeconomic al rezultatelor activității (anuale), reprezentînd suma veniturilor încasate de proprietarii factorilor de producție care participă direct sau indirect la procesul de producție. Venit global = totalitatea sumelor obținute de o persoană în cursul unui an fiscal. ♦ Ceea ce se obținea din dreptul de a exploata anumite servicii sau bunuri concesionate. II 1 Sosire a cuiva la un moment dat într-un anumit loc (care reprezintă punctul final al deplasării). 2 Deplasare către cineva sau ceva; parcurgere a unui traseu pentru a ajunge la un anumit loc, la o așezare etc. 3 (pop.) Revenire într-un loc în care a mai fost; înapoiere. Nu-i vreme de venit. 4 (bis.; și Întîiul Venit) Întrupare a lui Dumnezeu în Iisus Hristos, Fiul Lui; viața pe pămînt a Fiului lui Dumnezeu. ♦ (și Venitul al Doilea) Cea de a doua venire a lui Iisus Hristos, ca judecător suprem, la sfîrșitul lumii. • pl. – uri. și (înv., pop.) venită s.f. /v. veni.

venit2, -ă s.m., s.f., adj. 1 (Persoană) care s-a deplasat din alte locuri (și este considerată străină în locul în care a ajuns sau s-a stabilit). 2 (Persoană) care vine, care se prezintă undeva, la cineva. ◊ (subst.) Nou-venit = a) persoană sosită de curînd undeva, la cineva; b) persoană care s-a încadrat recent într-un curent de idei, într-o orientare artistică sau care ia prima dată contact cu ceva etc.; c) copil născut de curînd; nou-născut. ◊ Expr. (A fi) bine venit = a) (a fi) primit cu plăcere, (a fi) agreat; b) (a fi) util, avantajos, potrivit. • pl. -ți, -te. /v. veni.

VENÍT, -Ă, (1) venituri, s. n., (2) veniți, -te, s. m. și f. 1. S. n. Sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestată sau din proprietatea deținută, într-o perioadă de timp; câștig, beneficiu. ◊ Venit național = indicator macroeconomic al rezultatelor activității (anuale) reprezentând suma veniturilor încasate de posesorii factorilor de producție care participă direct sau indirect la producție. 2. S. m. și f. Persoană care vine, se prezintă undeva, la cineva. ◊ Nou venit = persoană sosită de curând undeva, la cineva. – V. veni.

VENÍT2, -Ă, veniți, -te, s. m. și f. (În expr.) Nou venit = persoană sosită de curînd. Se răpezi ca fulgerul la noul venit, care scosese al doilea pistol. NEGRUZZI, S. I 21.

VENÍT2 ~tă (~ți, ~te) și substantival Care vine; care se prezintă undeva. ◊ Nou ~ persoană sosită de curând undeva. Bun ~! formulă de salut adresată celui sosit de undeva. /v. a veni


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

venít1 (persoană) (rar) s. m., pl. veníți

venít (persoană) s. m., pl. veníți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VENÍT adj. sosit. (Vezi ce vor noii ~ți.)

VENÍT adj., s. v. pribeag, străin.

VENIT adj. sosit. (Vezi ce vor noii ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

venit cu pluta expr. (iron.) 1. provenit din mediul rural. 2. naiv, credul. 3. rupt de realitate.

Intrare: venit (persoană)
venit2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • venit
  • venitul
  • venitu‑
plural
  • veniți
  • veniții
genitiv-dativ singular
  • venit
  • venitului
plural
  • veniți
  • veniților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

venit, -ă (persoană) venită

  • 1. Persoană care vine, se prezintă undeva, la cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie:

  • vezi veni
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX