VENEȚIAN, -Ă, venețieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Veneția. 2. Adj. Care aparține Veneției sau venețienilor (1), referitor la Veneția ori la venețieni. [Pr.: -ți-an] – Veneția (n. pr.) + suf. -ean.

venețian, ~ă [At: URECHE, L. 121 / P: ~ți-an / V: (îvr) ~niț~ sm / Pl: ~ieni, ~e / E: Veneția + -ean] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a Veneției sau care este originară de acolo Si: (înv) venetic (1-2). 3-4 smf Persoană care făcea parte din populația de bază a republicii Veneției sau care era originară de acolo Si: (înv) venetic (3-4). 5 smp Populația orașului Veneția. 6 smp Populația republicii Veneției. 7-8 a Care aparține Veneției sau venețienilor (1-2) Si: (înv) venetic (7-8), (îvr) venețienesc (1-2). 9-10 a Privitor la Veneția sau la venețieni (1-2) Si: (înv) venetic (9-10), (îvr) venețienesc (3-4). 11-12 a Care aparținea republicii Veneției sau venețienilor (3-4) Si: (înv) venetic (11-12), (îvr) venețienesc (5-6). 13-14 a Privitor la republica Veneției sau la venețieni (3-4) Si: (înv) venetic (13-14), (îvr) venețienesc (7-8). 15-16 a Originar din Veneția sau din republica Veneției Si: (înv) venetic (15-16), (îvr) venețienesc (9-10). 17-20 a Caracteristic venețienilor (1-4) Si: (înv) venetic (17-20), (îvr) venețienesc (11-14). 21 a Lanternă ~ă Lampion.

VENEȚIAN, -Ă, venețieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută și crescută în Veneția. 2. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din Veneția. [Pr.: -ți-an] – Veneția (n. pr.) + suf. -ean.

VENEȚIAN, -Ă adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Veneția. ◊ (s. n.) dialect vorbit la Veneția. 2. (broderie) care imită dantela. (< it. veneziano)

venețian (desp. -ți-an) adj. m., s. m., pl. venețieni (desp. -ți-eni); adj. f., s. f. venețiană, pl. venețiene

venețian (-ți-an) adj. m., s. m., pl. venețieni (-ți-eni); adj. f., s. f. venețiană, pl. venețiene

Venețian, -țieni sb.

VENEȚIAN adj., s. (înv.) venetic. (Galben ~; pictor ~.)

VENEȚIAN adj., s. (înv.) venetic. (Galben ~; pictor ~.)