VELURAT, -Ă, velurați, -te, adj. Scămoșat pe-o parte; cu aspect de velur. – Velur + suf. -at.

velurat¹ sn [At: NOM. MIN. I, 382 / Pl: ? / E: velura] (În industria pielăriei) 1 Velurare. 2 (Îs) Mașină de ~ Mașină cu ajutorul căreia se dă pielii, prin scămoșare, aspectul de catifea.

velurat², ~ă a [At: BOLINTINEANU, P. I, 334 / Pl: ~ați, ~e / E: velura] 1 (Înv) Catifelat² (1). 2 (În industria pielăriei; d. piei) Cu aspect de catifea.

velurat, -ă adj. (despre piei) Scămoșat pe o parte; cu aspect de velur. • pl. -ți, -te. /v. velura.

VELURAT, -Ă, velurați, -te, adj. Scămoșat pe o parte; cu aspect de velur. – Velur + suf. -at.

VELURAT, -Ă adj. (Despre piei) Scămoșat pe o parte; cu aspect de velur. // s.n. Mașină de velurat = mașină cu ajutorul căreia se dă pielii un aspect catifelat, de velur. [< velur + -at].

velurat, -ă adj. (Despre piei) Scămoșat pe o parte ◊ „Feronerii și accesorii metalice pentru mobilier clasic și stil. Confecții din piele velurată, brodate cu motive naționale din zona folclorică a Mureșului și Târnavelor.” Luc. 9 III 74 p. 9. ◊ „Pentru zilele următoare se prevede introducerea în fabricație a unor noi modele de încălțăminte perforată și trasată cu fețe de piei velurate.” Sc. 3 IV 75 p. 2 (din velur + -at; DEX, DN3)

velurat adj. m., pl. velurați; f. velurată, pl. velurate

velurat adj. m., pl. velurați; f. velurată, pl. velurate

velurat adj. m., pl. velurați; f. sg. velurată, pl. velurate