VELICORUS, -Ă, velicoruși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din ramura cea mai numeroasă a poporului rus. 2. Adj. Care aparține velicorușilor (1), referitor la velicoruși. – Din rus. velikorus.

velicorus ~ă [At: DL / Pl: ~uși, ~e / E: rs великорус] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din ramura cea mai numeroasă a rușilor¹, de pe teritoriul nord-vestic al părții europene a Rusiei. 3 sm Rus¹. 4 smp Populație de naționalitate rusă¹ care locuiește pe teritoriul nord-vestic al părții europene a Rusiei. 5 a Care aparține velicorușilor (4). 6 a Caracteristic velirușilor (4). 7 a Referitor la velicoruși (4).

velicorus, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din ramura cea mai numeroasă a rușilor, situată pe teritoriul nord-vestic al părții europene a Rusiei; rus propriu-zis; (la pl. m.) populație de naționalitate rusă care locuiește pe teritoriul nord-vestic al părții europene a Rusiei. 2 adj. Care aparține velicorușilor, care se referă la velicoruși. • pl. -și, -se. /<rus. великорус.

VELICORUS, -Ă, velicoruși, -se, s. m. și f. Persoană care face parte din ramura cea mai numeroasă a poporului rus. – Din rus. velikorus.

VELICORUS, -Ă, velicoruși, -se, s. m. și f. Persoană făcînd parte din ramura cea mai numeroasă a poporului rus, situată pe teritoriul nord-vestic al părții europenei, a statului sovietic.

velicorusă s. f., g.-d. art. velicorusei; pl. velicoruse

velicorus adj. m., s. m., pl. velicoruși; adj. f., s. f. velicorusă, pl. velicoruse

!velicorus adj. m., s. m., pl. velicoruși; adj. f., s. f. velicorusă, pl. velicoruse