velicorus, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din ramura cea mai numeroasă a rușilor, situată pe teritoriul nord-vestic al părții europene a Rusiei; rus propriu-zis; (la pl. m.) populație de naționalitate rusă care locuiește pe teritoriul nord-vestic al părții europene a Rusiei. 2 adj. Care aparține velicorușilor, care se referă la velicoruși. • pl. -și, -se. /<rus. великорус.