5 definiții pentru velicorus (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VELICORÚS, -Ă, velicoruși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din ramura cea mai numeroasă a poporului rus. 2. Adj. Care aparține velicorușilor (1), referitor la velicoruși. – Din rus. velikorus.

velicorus, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din ramura cea mai numeroasă a rușilor, situată pe teritoriul nord-vestic al părții europene a Rusiei; rus propriu-zis; (la pl. m.) populație de naționalitate rusă care locuiește pe teritoriul nord-vestic al părții europene a Rusiei. 2 adj. Care aparține velicorușilor, care se referă la velicoruși. • pl. -și, -se. /<rus. великорус.

velicorus ~ă [At: DL / Pl: ~uși, ~e / E: rs великорус] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din ramura cea mai numeroasă a rușilor1, de pe teritoriul nord-vestic al părții europene a Rusiei. 3 sm Rus1. 4 smp Populație de naționalitate rusă1 care locuiește pe teritoriul nord-vestic al părții europene a Rusiei. 5 a Care aparține velicorușilor (4). 6 a Caracteristic velirușilor (4). 7 a Referitor la velicoruși (4).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!velicorús adj. m., s. m., pl. velicorúși; adj. f., s. f. velicorúsă, pl. velicorúse

Intrare: velicorus (adj.)
velicorus2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • velicorus
  • velicorusul
  • velicorusu‑
  • velicoru
  • velicorusa
plural
  • velicoruși
  • velicorușii
  • velicoruse
  • velicorusele
genitiv-dativ singular
  • velicorus
  • velicorusului
  • velicoruse
  • velicorusei
plural
  • velicoruși
  • velicorușilor
  • velicoruse
  • velicoruselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

velicorus (adj.)

etimologie: