vecto- Elem. de compunere „vector, linie de forță”. • /<fr. vecto-; cf. lat. vector, -oris „care poartă, transportă”.

VECTO- v. vector.

VECTO- elem. „vector, linie de forță”. (< fr. vecto-, cf. lat. vector)

VECTOR s.m. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o direcție și un sens, reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă. // adj. Rază vectoare = segment de dreaptă care pornește dintr-un sistem de coordonate polare către un punct. // (În forma vecto-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „linie de forță”, „(referitor la) vector”. [Acc. și vector. / < fr. vecteur, cf. lat. vector].

VECTO- „vector, vectorial”. ◊ L. vector „care poartă, care transportă” > fr. vecto-, engl. id. > rom. vecto-. □ ~cardiograf (v. cardio-, v. -graf), s. n., aparat electronic utilizat în vectocardiografie; ~cardiografie (v. cardio-, v. -grafie), s. f., electrocardiografie care permite urmărirea directă pe un ecran de televiziune a biocurenților inimii; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., diagramă obținută la vectocardiograf; ~scopie (v. -scopie), s. f., observare pe ecranul vectocardiografului a figurii trasate prin deplasarea spotului luminos.