varda¹ i [At: VLAHUȚĂ, S. A. III, 229 / V: ~rta, pa~ / E: ngr βάρδα, tc varda] (Înv; în limbajul marinarilor, al birjarilor) Cuvânt prin care se atrage cuiva atenția să se dea la o parte Si: ferește-te!, atenție!

varda² i [At: SCL 1979, 92 / V: ~rta, ~rdo, ba~, pa~ / E: retoromanul varda [ben ve], it (dal venețian) varda] (Reg) Cuvânt folosit de muncitorii forestieri, prin care se anunță că se dă drumul buștenilor pe uluc.

varda¹ interj. (în trecut; în limbajul marinarilor, albirjarilor) Ferește-te! Atenție! • și varta interj. /<ngr. βάρδα, tc. varda.

varda² interj, (reg.) Cuvînt folosit de muncitorii forestieri, prin care se anunță că se dă drumul buștenilor pe uluc. • și varta, vardo interj. /<retorom. varda, it. dial. varda.

VARDA interj. Strigăt de avertizare (al birjarilor, al cărăușilor, al marinarilor etc.) pentru a face pe cineva să se dea la o parte. Varda! și punțile, se trag cu zgomot. VLAHUȚĂ, la CADE. – Variantă: varta (CONTEMPORANUL, VII 524) s. f.

várda interj. care înseamnă „ĭa sama, la o parte” și care e foarte întrebuințată de birjarĭ în sud (la Dunăre) ca și păzea în vest (ngr. várda, d. vechĭu ven. varda, it. guarda, imper. d. guardare, a te uĭta, a păzi; turc. bg. sîrb. varda; sîrb. și vardati, a lua sama, bg. vardiy. V. gardă).

parda i vz varda

vardo i vz varda²

varta² i vz varda²

varta¹ i vz varda¹

vardo interj. v. varda².

varta¹ interj. v. varda¹.

varta² interj. v. varda².

VARTA interj. v. varda.

VARTA interj. Varda! – Pol. warta.

varda (înv., reg.) interj.

varda (înv.) interj.

varda interj.

varda! interj. (înv.) ia seama! atenție! la o parte!