14 definiții pentru vapori (abur) vapor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VAPÓRI s. m. pl. Substanță aflată în stare gazoasă, la o temperatură mai joasă decât temperatura ei critică. – Din fr. vapeur, lat. vapor.

VAPÓRI s. m. pl. Substanță aflată în stare gazoasă, la o temperatură mai joasă decât temperatura ei critică. – Din fr. vapeur, lat. vapor.

VAPÓRI s. m. pl. substanță aflată în stare gazoasă la o temperatură inferioară celei critice. (< fr. vapeur, lat. vapor)

VAPÓRI m. pl. Substanță care se află în stare gazoasă. /<it. vapore, lat. vapor, fr. vapeur

vapor1 sm [At: AMFILOHIE, G. F. 149v/12 / V: (asr 1-4, 7-10) ~oare (Pl: ~oare, ~ori), (înv 5, 6) ~pură sf, (îvr 1) ~e ssp / Pl: ~i sm, (înv 5-10) ~uri sn / E: fr vapeur, lat vapor, it vapore] 1 sm (Înv; mpl) Ceață (3). 2 sm (Adesea determinat prin „de apă”; mpl) Starea normală apei peste punctul ei de fierbere, care se poate utiliza ca forță motrice Si: abur (1). 3 sm (Înv; îs) Trăsură cu (sau de) ~ Diligență (cu abur). 4 sm (Mpl) Substanță aflată în stare gazoasă, la o temperatură inferioară temperaturii ei critice. 5 sn (Înv) Emanație (1). 6 sn (Înv) Miasmă. 7 smp (Înv) Exalații care, după medicina veche, erau emanate de sânge sau de unele umori și produceau tulburări ale creierului. 8 smp (Med; înv) Tulburări ale creierului (isterie, ipohondrie) produse de vapori (7). 10 smp (Rar) Factori care provoacă tulburări ale minții.

vapor2 sn [At: GOLESCU, Î. 79 / Pl: ~oare, (înv 1, 2) ~uri sn, (îvr 1, 2) ~i sm / E: ngr ῶαπόρη, it vapore, fr vapeur] 1 Navă propulsată cu ajutorul unei mașini cu aburi. 2 (Pgn) Navă propulsată cu ajutorul unei surse proprii de energie. 3 (Reg; șîs ~ cu aburi) Locomobilă (cu abur). 4 (Reg) Epitet depreciativ pentru un cal masiv.

VAPÓR1, vapori, s. m. (De obicei la pl.) 1. Corp în stare de agregare deosebită de cea lichidă și de cea solidă, la temperatură mai joasă decît temperatura critică a substanței care-l constituie; stare de agregare gazoasă a unei substanțe, care la temperatura și presiunea normală se găsește în stare lichidă. V. abur. Casa și-o ridicase în primul an, cînd își cumpărase batoza de treier cu vapor. MIHALE, O. 413. [Bozan] sta întins pe pămînt, înălțîndu-se din el vapori fierbinți. SAHIA, N. 34. ◊ (Franțuzism) Cal-vapor = cal-putere, v. cal. Dincolo, urlau motoare cu mii de cai-vapori. C. PETRESCU, R. DR. 37. 2. Emanație, efluviu, tărie. (Atestat în forma articulată vaporile) [Ședea] dormitînd sub vaporile vinului de Chipru. HASDEU, I. V. 83. – Pl. art. și: (f., neobișnuit) vaporile.

VAPÓR s.m. (De obicei la pl.) Substanță aflată în stare gazoasă când temperatura e sub temperatura critică; abur. ◊ Cal-vapor = cal-putere. [< fr. vapeur, lat. vapor].

vapor m. 1. abur: vapori de apă, vapori de iod; 2. aburi de apă întrebuințați ca putere motrice: prima mașină propriu-zisă cu vapori a fost construită în 1767 de mecanicul englez James Watt. ║ n. corabie pusă în mișcare cu vapori: a pornit cu vaporul.

*vapór n., pl. oare (fr. vapeur, „abur” ca s. f. și „vapor” ca s. m., d. lat. vápor, vapóris, abur; it. vapóre). Corabie (bastiment) cu abur: vapor transatlantic. („Vapoare” se numesc în special cele cu zbaturĭ, ĭar cele cu éliceprobele”). S. m. pl. Abur: mașina cu vaporĭ. Cal-vapor. V. cal. V. și abur și corabie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vapór (substanță) s. m., pl. vapóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VAPÓRI s. pl. abur. (~ii sunt un agent termic.)

VAPORI s. pl. abur. (~ sînt un agent termic.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vapór (-óri), s. m.1. Gaz, abur. – 2. (S. n.) Vapor, barcă. – Mr. pampore. It. vapore, fr. vapeur; mr., din ngr. παμπόρι. – Der. vaporiza, vb. (a se evapora); vaporizator, s. n. (aparat care produce vapori); vaporos, adj. (diafan, străveziu).

Intrare: vapori (abur)
vapor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vapor
  • vaporul
  • vaporu‑
plural
  • vapori
  • vaporii
genitiv-dativ singular
  • vapor
  • vaporului
plural
  • vapori
  • vaporilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vapori (abur) vapor de obicei (la) plural

  • 1. Substanță aflată în stare gazoasă, la o temperatură mai joasă decât temperatura ei critică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: abur 2 exemple
    exemple
    • Casa și-o ridicase în primul an, cînd își cumpărase batoza de treier cu vapor. MIHALE, O. 413.
      surse: DLRLC
    • [Bozan] sta întins pe pămînt, înălțîndu-se din el vapori fierbinți. SAHIA, N. 34.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • [Ședea] dormitînd sub vaporile vinului de Chipru. HASDEU, I. V. 83.
      surse: DLRLC
  • comentariu neobișnuit Formă flexionară plural articulat și feminin: vaporile.
    surse: DLRLC

etimologie: