VAGONETAR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. – Vagonet + suf. -ar.

vagonetar sm [At: NOM. PROF. 9 / Pl: ~i / E: vagonet + -ar] Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialelor cu vagonetul (1) în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. Si: (reg) râznar, râznaș.

vagonetar s.m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. • pl. -i. /vagonet + -ar.

VAGONETAR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialului cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. – Vagonet + suf. -ar.

VAGONETAR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează în mine la încărcarea și transportul materialului cu vagonetele. Vagonetarii nu prididiseră să care piatra. DUMITRIU, N. 177. Cînd să-l întrebe vagonetarul că ce caută, a fugit. DAVIDOGLU, M. 38. Fusese angajat vagonetar la mina Petrila. BOGZA, V. J. 26.

VAGONETAR s.m. Muncitor care lucrează la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare etc. [< vagonet + -ar, după fr. wagonnier].

VAGONETAR s. m. muncitor care lucrează pe vagonete. (< vagonet + -ar)

vagonetar s. m., pl. vagonetari

vagonetar s. m., pl. vagonetari

vagonetar s. m., pl. vagonetari

VAGONETAR s. (reg.) râznar, râznaș. (E ~ de profesie.)

VAGONETAR s. (reg.) rîznar, rîznaș. (E ~ de profesie.)