VAGMISTRU, vagmiștri, s. m. (Înv.) Grad de sergent-major de cavalerie sau de artilerie care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii; persoană care avea acest grad. – Din rus. vahmistr, germ. Wachtmeister.

vagmistru sm [At: NECULCE, L. 373 / V: (înv) vacmai~, vacm~, ~mai~ (A: nct), vahmaister (A: nct), vahmai~, vahmeister, vahm~ (A și: vahmistru), vahtmaister, vahtmei~ (A: nct) / A și: vag~ / Pl: ~iștri / E: rs вахмистр, ger Wachtmeister, fr vaguemestre, (4) cf ger Wagenmeister] (Înv) 1 Grad militar în ierarhia subofițerilor de cavalerie sau de artilerie, superior celui de sergent și inferior celui de plutonier. 2 Persoană care avea gradul de vagmistru (1) și care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii. 3 (Reg; îf vacmaistru) Subofițer de jandarmi. 4 (Îdt) Ofițer însărcinat cu conducerea unui convoi militar.

vagmistru s.m. (milit.; în trecut) Grad militar de sergent-major de cavalerie sau de artilerie, superior celui de sergent și inferior celui de plutonier. ♦ Persoană care avea acest grad și care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii. • pl. -iștri. și (înv.) vacmaistru s.m. /<rus. вахмистр, germ. Wachtmeister.

VAGMISTRU, vagmiștri, s. m. (Înv.) Grad de sergent-major de cavalerie sau de artilerie; persoană care avea acest grad și care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii. – Din rus. vahmistr, germ. Wachtmeister.

VAGMISTRU, vagmiștri, s. m. (Învechit) Sergent-maior de cavalerie sau de artilerie, cu atribuții administrative într-un escadron sau într-o baterie. Vagmistrul era un bunduc mărunt, cu mustața groasă, bine răsucită. SADOVEANU, O. VI 21. O dăduse în paza unui vagmistru faimos pentru sălbăticia lui. CAMIL PETRESCU, O. II 233.

vagmistru m. sergent-major de cavalerie și artilerie, însărcinat a conduce adminitrațiunea unui escadron sau a unei baterii. [Rus. VAHMISTRŬ (din nemț. Wachtmeister)].

vágmistru și -ístru m. (rus. váhmistr [d. germ. wacht-meister, maestru orĭ șefu străjiĭ, și wagen-meister, șefu căruțelor]. V. barabaftă). Vechĭ (vahm-). Subofițer de cazacĭ. Sec. 19-1910. Sergent major de cavalerie saŭ de artilerie (azĭ înlocuit cu plotonieru major).

vacmaistru sm vz vagmistru

vacmistru sm vz vagmistru

vagmaistru sm vz vagmistru

vahmaister sm vz vagmistru

vahmaistru sm vz vagmistru

vahmeister sm vz vagmistru

vahmistru sm vz vagmistru

vahtmaister sm vz vagmistru

vahtmeistru sm vz vagmistru

vacmaistru s.m. v. vagmistru.

váhmistru, V. vagmistru.

vagmistru (înv.) s. m., art. vagmistrul; pl. vagmiștri, art. vagmiștrii

vagmistru (înv.) s. m., art. vagmistrul; pl. vagmiștri, art. vagmiștrii

vagmistru s. m., art. vagmistrul; pl. vagmiștri, art. vagmiștrii

vagmistru (-ștri), s. m. – Plutonier de cavalerie, sergent major. – Var. vahmistru. Germ. Wachtmeister, prin intermediul rus. vachmistrŭ (Tiktin; Sanzewitsch 212).