VACUUMARE, vacuumări, s. f. 1. (Fiz.) Vidare. 2. (Constr.) Procedeu de extragere a apei în exces dintr-un beton proaspăt turnat, [Pr.: -cu-u-] – Din vacuum.

vacuumare sf [At: LTR² / P: ~cu-u~ / Pl: ~mări / E: vacuum + -are] 1 (Cns) Procedeu de extragere a apei în exces dintr-un beton proaspăt turnat, aplicând pe suprafața lui panouri vidate. 2 (Fiz) Vidare¹ (2).

vacuumare s.f. 1 (fiz.) Vidare. 2 (constr.) Extragere a apei în exces dintr-un beton proaspăt turnat prin aplicarea pe suprafața pieselor a unor panouri în interiorul cărora se face vid. • sil. -cu-u-. pl. -ări. /vacuum + -are, după fr. vacuumage.

VACUUMARE, vacuumări, s. f. 1. (Fiz.) Vidare. 2. (Constr.) Procedeu de extragere a apei în exces dintr-un beton proaspăt turnat. [Pr.: -cu-u-] – Din vacuum.

VACUUMARE s.f. 1. Vidare. 2. Extragere a apei dintr-un beton proaspăt turnat cu ajutorul unor panouri în care s-a făcut vid, aplicate pe suprafața betonului. [Pron. -cu-u-. / cf. it. vacuare].

VACUUMARE s. f. 1. vidare. 2. extragere a apei dintr-un beton proaspăt turnat cu ajutorul unor panouri în care s-a făcut vid, aplicate pe suprafața betonului. (după fr. vaccumage)

vacuumare (desp. -cu-u-) s. f., g.-d. art. vacuumării; pl. vacuumări

vacuumare (-cu-u-) s. f., g.-d. art. vacuumării; pl. vacuumări

vacuumare s. f. (sil. -cu-u-), g.-d. art. vacuumării

VACUUMARE s. v. vidare.

VACUUMARE s. (FIZ.) vidare.